Steaua și patriarhul

În cartea "Un veac de fotbal românesc", un op de 459 de pagini de Ioan Chirilã și Mihai Ionescu, rãmâne șocantã maniera expeditivã cu care s-a inserat isprava Stelei de a fi fost în acel secol vedeta Europei în perioada 1985-1989 și chiar regina ei în incredibilul și neașteptatul an 1986. Doar trei pagini sub un titlu fetișizant, ca sã nu spun de-a dreptul mincinos: "Decada de excepție(1981-1990), Steaua prima inter pares".

Prima între egali ?! Sau asemãnãtori, ce mai conteazã. Atâta vreme cât Universitatea Craiova și Dinamo s-au oprit în semifinale, orice semn de egalitate devine caduc. Iatã rândurile dedicate Stelei: "A fost, cum am menționat, perioada anilor 1981-90, una de excepție, dominatã însã de marile performanțe ale echipei Steaua, care dincolo de rezultatele obținute pe plan internațional, și-a înscris în palmares, dar și într-o carte a recordurilor ce depãșesc granițele fotbalului nostru, câștigarea a cinci campionate la rând, din 1985 pânã în 1989, a patru cupe ale României în același interval de timp, susținând 104 partide fãrã sã cunoascã înfrângerea ! Din 17 August 1986 și pânã la 10 septembrie 1989. Un motiv în plus pentru ca Steaua sã fie ceea ce i-am atribuit încã din titlu acestui capitol «prima inter pares»". Nu înțelegem atâta lipsã de entuziasm în fața unei performanțe "storcãtoare de metafore", dar avem certitudinea cã excepționalul cronicar a ratat un foarte mare subiect pentru cãrțile sale, în care își supraliciteazã erudiția pentru a da rezonanțã eroicã unui Wetzer, Dobay, Dumitrache, Lucescu, neîndoios talentați, dar fãrã aura certificatã de trofee majore. Iar când i se oferã pe tavã o echipã zee a Europei o dã pe statistici și "risorgimente"de tip Corvinul.

S-a autocondamnat la o glorie balcanicã în dauna uneia europene, iar decizia i-a aparținut, chiar dacã rațiunea ei o fi fost invidiatul pașaport ce ținea de Dinamo. Citesc din capodopera sa "ªi noi am fost pe Conte Verde" primul capitol despre Cupa Mondialã de la Montevideo 1930, cu inspirata prefațã "De la Jules Verne la Jules Rimet". Ne-am grãbit sã aruncãm odãjdiile de Patriarh(renume ce trimite mai degrabã la senectute, de care unicul ziarist sportiv n-a avut parte) pe Ioan Chirilã. Mai degrabã i s-ar potrivi "Aristocratul": de o eclatantã erudiție în scris, cu o științã a gradãrii sentimentelor, creator de suspans și rãspânditor de trimiteri culturale. Ai senzația cã mereu se afla în vestiarul jucãtorilor. Respira noblețe , chiar dacã se mulțumea cu apelativul "nea Ioane", întâmpina pițifelnici de teapa unui Grigore Cartianu cu nobiliarul Gregoire(iar acest Gregar nu recepta zeflemeaua), îi plãceau subtilitãțile de la artã pânã la cãlãtorii, de la simezã la bucãtãrie, de la Ateneu la o cârciumã stilatã. L-aș numi Ioan von Chirilã.

S-a întâmplat sã fiu o singurã datã în preajmã la un meci Steaua-Rapid, pe Ghencea. Amicul meu Marius Tupan i-a cerut un pronostic. Rãspuns frazat solemn, ca la Oracolul din Delfi: "Bate Rapid cu 2-0". Favorita maestrului a deraiat, 1-3, eroul meciului fiind un oarceare Iulian Filipescu, recent transferat, care a plantat douã boabe pe miriștea nepãzitã cheferistã. Chirilã nu descria evenimentele, le SCRIA: "Filozofii și matematicienii, obosiți de cãutãri nesfârșite, îi invidiazã și îi vor invidia pe creatorii capodoperei imediate: golul !" ªi nicãieri n-am gãsit relatat mai formidabil mirajul mingii rotunde, ca în prezentare finalei de la Montevideo, de pe stadionul "Centenario", dintre Uruguay și Argentina(4-2): "Cei care n-au izbutit sã gãseascã bilete au fãcut tot posibilul sã ajungã în parcurile stadionului, ca sã simtã mãcar rãsuflarea fierbinte a celor douãzeci de megafoane. În jurul stadionului s-au adunat-se spune- peste 200000 de oameni. Vor sã priveascã prin ochii celor o sutã de mii de fericiți aflați înãuntru".

Fericiți de cei ce-au înțeles filosofia și magia acestui joc: sã te uiți prin ochii altuia la propria-ți iubire !

Constantin Ardeleanu

Prima intre egali?

Nu am mai auzit de asta pana acum.

Dar mi se pare o prostie.

Seamana un pic cu filozofia borciana, incercand in acelasi timp sa micsoreze performanta Stelei si sa ridice pe dinam0 un pic mai aproape de acest nivel la care nu a reusit niciodata sa ajunga.

Daca stam sa ne gandim ca cei 2 chirila care au ramas sunt dinamovisti inraiti, probabil ca si parintele lor era din acelasi neam.

A fost el ziarist bun dar sangele de caine tot si-a aratat coltii spurcati.

@Adrian -Ioan Chirila era rapidist.

Dani

Nu stiam.

Dar si aia sunt tot spurcati frustrati!

Se pare totusi ca in Romania e foarte greu sa fii si ziarist bun si obiectiv.

Majoritatea(daca nu toti) nu reusesc.

Daca citeai articolul mai atent,deduceai asta.Uite:

L-aș numi Ioan von Chirilã.

S-a întâmplat sã fiu o singurã datã în preajmã la un meci Steaua-Rapid, pe Ghencea. Amicul meu Marius Tupan i-a cerut un pronostic. Rãspuns frazat solemn, ca la Oracolul din Delfi: "Bate Rapid cu 2-0". Favorita maestrului a deraiat, 1-3...

Ai dreptate.

Acum am vazut asta cu "favorita...".

Mai repede m-am gandit ca e caine din moment ce si copii lui sunt.

Si m-am gandit ca tinea cu aviarii doar pt ca voia raul Stelei

articolul, conform obiceiului, e unul cu subtilitati si "putina" filozofie iar pentru a fi inteles trebuie citit si descifrat. nu vreau sa supar pe nimeni, dar a intra pe un calapod si a ramane blocat acolo nu face cinste nimanui. la acest articol comentariile trebuie sa fie la inaltime, nu sa le aruncam ca sa ne aflam in treaba; asta ar fi parerea mea sincera, nu trebuie neaparat luata in seama! domnul Ardeleanu ii acorda cezarului ce-i al sau, chiar daca acesta nu sesizeaza corect amploarea performantelor Stelei. felicitari domnule Ardeleanu!

Steaua a fost , Steaua este , Steaua va fi inodeauna cel mai mare si mai cunoscut club din Romania !!

Sincere felicitari domnule Ardeleanu!

Fericiți de cei ce-au înțeles filosofia și magia acestui joc: sã te uiți prin ochii altuia la propria-ți iubire !

Mi-ati amintit ca si cei mai buni, cei mai respectati oameni pot fi uneori influentati de sentimente. Pana la urma suntem oameni, nu? Cu totii gresim, insa e important ceea ce ramane in urma.

Ivan Kirilov, acesta este numele lui adevarat, a fost dinamovist. Este gresit pus in tagma ziaristilor, omul a fost un scriitor, pur si simplu. S-a ocupat de sport si atat. Cronicile lui au fost mincinoase, deseori, si la alibi. A fost ofiter de securitate.

Ivan Kirilov a fost unul dintre marii dusmani ai Stelei, toate "progeniturile" sale, de sange, de pana, de masina de scris sau de calculator, sunt dusmanii nostri. Invariabil, ca-i este fiu, amic, vezi Lucescu, sau discipol, vezi multele cazuri din jurnalistica, cu totii ne sunt dusmani. Cu totii se folosesc de minciunile emise si de el.

Sunt dezamagit de acest articol al d-lui Ardeleanu. Maestre, ati picat nevinovat in mrejele scriiturii lui Kirilov. Da, scria frumos despre lucrurile neutre... nenorocirile veneau cand trebuia sa scrie despre ce se intampla in Romania. Se zice ca despre morti sa vorbim numai de bine... ma gandesc la tot felul de criminali in serie acum sau la alte japite nenorocite. O japita a fost si Kirilov.

" Fericiți de cei ce-au înțeles filosofia și magia acestui joc: sã te uiți prin ochii altuia la propria-ți iubire ! "

este o sintagma cat se poate de adevarata. deseori, sustinatorii altor echipe traiesc momente de beatitudine urmarind meciurile unor conationale. fapt care desigur nu s-ar intampla in anglia nici macar in Liga a 4-a. dar la noi se poate. frustrarea naste toleranta, iar toleranta naste frustrare. de aia stelistii nu o sa topaie niciodata daca un caine sau o zburatoare castiga (lol) vreun trofeu. citius altius fortius este un motto pentru cei obisnuiti sa castige, nu pt cei care cauta motive de bucurie in curtea rivalilor.

Ivan Kirilov, acesta este numele lui adevarat, a fost dinamovist. Este gresit pus in tagma ziaristilor, omul a fost un scriitor, pur si simplu. S-a ocupat de sport si atat. Cronicile lui au fost mincinoase, deseori, si la alibi. A fost ofiter de securitate.

 

Ivan Kirilov a fost unul dintre marii dusmani ai Stelei, toate "progeniturile" sale, de sange, de pana, de masina de scris sau de calculator, sunt dusmanii nostri. Invariabil, ca-i este fiu, amic, vezi Lucescu, sau discipol, vezi multele cazuri din jurnalistica, cu totii ne sunt dusmani. Cu totii se folosesc de minciunile emise si de el.

 

Sunt dezamagit de acest articol al d-lui Ardeleanu. Maestre, ati picat nevinovat in mrejele scriiturii lui Kirilov. Da, scria frumos despre lucrurile neutre... nenorocirile veneau cand trebuia sa scrie despre ce se intampla in Romania. Se zice ca despre morti sa vorbim numai de bine... ma gandesc la tot felul de criminali in serie acum sau la alte japite nenorocite. O japita a fost si Kirilov.

Asa e, Gica. Principala lui "calitate" a fost aceea de antistelist.

Am citit multe carti scrise de Chirila si trebuie sa o admitem, omul scria foarte bine (este epocala descrierea meciului Italia-Brazilia din Espana `82, desi maestrul l-a vazut intr-un hol de hotel).

In aceeasi masura a fost un antistelist convins, cu toate ca, in avionul care ducea micutul grup de ziaristi, oameni de fotbal etc spre Sevilla, pentru finala Stelei, se gaseste si dumnealui, cu cine credeti? lircea mucescu, desigur. Uitati-va in SuperSteaua, cartea lui Vochin, la fotografii si o sa vedeti ca nu bat campii.

Insa probabil ca maestrul nu a fost prea impresionat de castigarea Cupei Campionilor Europeni si o mai fi scris un articol despre "extraordinara pregatire a victoriei impotriva Italiei din 1983", Gabor, farmecul discret al rotilor de tren, delta, peste, Sulina etc. Pare-mi-se ca era originar din Delta, fiindca intr-o carte descrie perioada de liceu de la Sulina.

"Sa arunce cu pietre doar cei fara pacat."

Ioan Chirila a fost un scriitor/gazetar talentat nevoit sa "se descurce" in epoca de aur. Si eu am cazut in plasa si am fost vrajit de farmecul acestui domn si nu vreau sa ma schimb.

Pur si simplu sunt de parere ca stralucirea unui diamant nu-si pierde valoarea intr-o gramada de rahat dar si ca un schilod, handicapat sau criminal poate crea opere nemuritoare.

Radicalismul, violenta, stalcirea in picioare a muncii unui om pe motiv ca nu gandeste ca tine (mine) si ca nu simte la fel e si mai grava. Demonstreaza putreziciune, ura necontrolata de ratiune si simt, lipsa de echitate si Dumnezeu.

Iertarea, intelegerea si respectul trebuie sa fie valorile pe care trebuie sa le promovam. Altfel suntem pierduti cu totii. Dumnezeul sa-l ierte. Eu l-am iertat si l-am apreciat. Doar ca eu nu sunt bolnav de ura si nici nu vreau ca ai mei copii sa fie asa. Mai mult, nici pe site-ul fcsteaua nu voi semana aceasta otrava. Au facut-o altii si din pacate continua s-o faca.

S-a "descurcat" bine, prea bine, chiar. A fost omul Securitatii, Securitate care l-a pus chiar sa-si schimbe si numele, Securitate care stramba din nas chiar la deplsarile in strainatate ale barzilor Paunescu si Vadim dar niciodata la ale lui Kirilov. A fost o jigodie. Nu e vorba de ura aici, nu e vorba nici de greselile unora sau de tampenia altora, spre deosebire de cei din urma eu i-am citit cronicile de la meciurile Stelei, de mizeriile lui nu se poate apropia nici Banciu sau Decebal Radulescu. Nu uit si nu-s Dumnezeu sa-l iert. Stiu ca a fost o jigodie si o spun.

De la departare dragostea este mai curata dar devine simbolica, asta cand nu esti un tampit patentat, de aproape vezi lucrurile asa cum sunt iar dragostea devine patima. Odata cu varsta aceasta patima se domoleste dar asta nu inseamna ca trebuie sa accepti ororile unora si accepturile altora.

Talentul lui Ioan Chirila a fost unul exceptional! Cartea despre Nadia Comaneci, de exemplu, ar trebui studiata de orice pretendent la statutul de ziarist.

Pe de alta parte, nu pot sa nu fiu de acord cu Gica referitor la amanuntele mai putin stiute despre viata sa privata. Una e sa te "descurci" in perioade nenorocite, alta e sa beneficiezi intr-o veselie de lucruri la care unii au nu avut acces pentru a nu se asocia cu un regim criminal.

Totusi, ma intreb cum ar scrie Seniorul Constantin Ardeleanu despre o performanta majora a lui Dinamo sau a lui Rapid. Simpatiile lui Ioan Chirila erau cunoscute, asa incat prefer sa nu ma raportez la ceea ce a scris acest cronicar sportiv despre Steaua. Sunt multi alti autori care au oferit pagini memorabile despre ce a insemnat data de 7 mai 1986 in istoria sportului romanesc...

Performantele Stelei vor ramane in istorie, indiferent de parerea unuia sau altuia. A ne scandaliza ca un rapidist sau dinamovist incearca sa ne minimalizeze reusitele mi se pare o pierdere de vreme.

Chiar daca exercitiul incercat de Seniorul Ardeleanu, acela de a se uita prin ochii altuia la propria sa iubire, este unul induiosator de profund (sunt putini oameni care incearca sau se gandesc la asa ceva in viata de zi cu zi, ce sa mai vorbim de alte pasiuni...), cred ca acesta poate fi receptat drept unul ridicol de oameni pentru care ura pentru o echipa adversa si iubirea pentru propria echipa sunt, uneori, echivalente.

Si, in definitv, merita fotbalul astfel de dovezi de dragoste? In opinia mea, nu. Dar nu pot trece cu vederea sensibilitatea unui om care iubeste atat de arzator.