Acum cã ne-am vãzut cu sacii în cãruțã, cã am ajuns la masa bogaților (?) nu ne mai rãmâne decât sã facem puținã caterincã de Cristinel Borcea, acest copil bãtrân îmbolnãvit de rãutate și frustrare, omul care urãște Steaua mai mult decât se urãște pe sine însuși.
Curios și totodatã intrigat de acest personaj, am organizat o expediție în satul natal al acestuia împreunã cu antropologi și oameni de științã de la Muzeul de ªtiințe ale Naturii Grigore Antipa. Iatã ce am constatat:
Poate pe nedrept uitat,
E frustrant cã e omis,
Foarte rar pomenit, scris.
Fiecare sat, se știe,
Are un fiu, are o mândrie,
Așa cum orice cãtun
Are și un om nebun.
Dar sã știți cã acest sat
E foarte apreciat,
Orice dinamovist vine
Ca la Mecca sã se-nchine
Fiindcã aici s-a nãscut
Cel ce de la început,
Avea-n sânge imprimat,
Pedigree-ul de ratat.
Cristi Borcea se numește
Cu frustrarea se-nrudește,
E prieten bun cu blatu'
Stã de crapã capra-n patru.
De cum ai intrat în sat,
Imediat ești preluat,
De un ghid, și faci escalã
Sã-i vezi coliba natalã.
La poartã, ca sã se știe,
E pusã o butelie,
Ca un simbol, ca o stemã,
Sã fii bine pus în temã.
Baba Leana e prin curte,
Face treburi mai mãrunte,
Dã cu mãtura și spalã
Cã-i casã memorialã.
Pe ea o și întrebãm
Vrem mai multe sã aflãm:
-Zii mamaie cum era,
Mititel Cristi Borcea?
-Oleu' muicã, eu mai știu?
Așa bine minte țiu,
Se ferea mereu de noi,
De credeam cã e strigoi.
Era maicã bolnãvior
Plãpând ca un iezișor,
Când era mai sãnãtos,
Era cât paiu' de gros.
Avea panã la chipiu,
Era tare pirpiriu,
Prieteni nu prea avea
Doar cu gâștele stãtea.
Ducea rațele la iaz
ªi vacile pe islaz,
Tatsu rãu îl mai bãtea,
Cã din rachiu îi ciordea.
El era milițian,
Patru clase, un plãvan,
Mã-sa era țesãtoare
Casnicã și muncitoare.
La școalã nu-l prea lãsau
Tare din scurt îl țineau,
L-au lãsat numai un an
Cã-l vroiau milițian.
Când era tatsu la anchetã
Mã-sa fãcea la crâșmã chetã,
Speriau toatã lumea,
Gratis le dãdeau sã bea.
Dar pe urmã au plecat
S-au mutat din sat în sat,
L-au luat pe bãiețel,
Nu mai știu nimic de el...
-Acum e investitor,
Acționar – finanțator,
Face prin fotbal prostii
Mai vinde și butelii.
Mai trântește câte-un meci,
Face din arbitri terci,
Cu mulți alți s-a înhãitat
A ajuns expert în blat...
-Hai cã acu' m-ai uimit!
Credeam cã s-a prãpãdit!
Eu îi fãceam pomeniri,
La biserici, mânãstiri...
Ce ți-e și cu viața asta...
Ori norocu' , ori nãpasta!
Totuși nu cred cã e el,
Nu cred cã e Cristinel...
-El e doamnã, garantat,
Acum s-a mai dezvoltat,
E bivol bine trãit
Nu mai este subnutrit.
E șmecher de București
Dar ca el mai rar gãsești,
Pe Dinamo reprezintã,
E conducãtor de gintã.
-Acuma îmi dau eu seama
Cã tot vin aici de-a valma,
Nebuni cu flamuri în mâini,
Steaguri cu capuri de câini...
Vin aici sã se închine,
Uneori s-au dat la mine,
Atunci rãu mi se ura
Îi pocneam cu mãtura!
Dar acum vãd cum stã treaba
ªi tot mi-e mai mare graba,
Sã pun taxã cu barierã,
O sã facem carierã!
Satul nostru sã prospere,
Ce-i dinamovist nu piere,
De la poarta noului
Pânã-n Valea Boului...
Dacã ești înflãcãrat,
Dinamovist pasionat,
E un loc cum altu' nu-i:
DU-TE-N VALEA BOULUI!
Cristian Ionuț
(LDS)
)))
De fapt era mai bine daca se chema "Valea, boule!"
:ce_oameni:
Am sa fac si cu astia niste rubrici, dar toate la timpul lor.
am ras cu lacrimi sa moara Turcu daca te mint la commentu tau...