Citeam in urma cu ceva timp acuzatiile unui anume Vasile Anghel, 70 de ani, un fost președinte al "cîinilor". Discursul nu era nou, se urmarea senzationalul de care am ajuns sa ne scarbim cu totii. In fapt era vorba de mizeriile facute de echipa Dinamo cu arbitri straini in cupele europene la inceputul anilor 80. Au urmat desigur postarile de satisfactie a stelistilor pe site-ul respectiv.
Fara indoiala ca adevar a existat in acele dezvaluiri, dar acest tip de articol a inceput sa ma oboseasca. "Fraierilor, imi venea sa urlu - presa de sport se hraneste cu ura voastra. Din aceste energii negative ale suporterilor se naste ratingul. Pe aceasta isi fundamenteaza atacurile. De acolo vin banii. Va veni si randul vostru." Azi ceva anti Dinamo, maine ceva similar la adresa Stelei, urmand ca aceste dezvaluri sa fie reluate prin aparitia de noi si noi martori. De ani buni, presa imparte atacurile, fabrica scandaluri si rascoleste rahatul comunist in mod echidistant. Totul pe bani si pe energia noastra. Pe spatele echipelor Steaua si Dinamo.
Ori de cate ori gazetarii sportivi raman in pana de subiecte, scot de la naftalina cate un bosorog expirat, mare jmecher pe timpul comunismului, dispus sa spreyeze cu entuziasm combinatiile facute de Steaua si Dinamo pe timpul dictatorului. Iar cele doua "amice" au investit cu entuziasm in bataliile pe viata si pe moarte, purtate si in afara terenului, pentru ca orgoliile erau prea mari, iar fortele implicate, de asemenea. Concluzia? Oricand vor exista povesti legate de blaturi, combinatii ale conducatorilor, securistilor, familiei Ceausescu. Dar intrebarile vin firesc - cand vom trai pentru prezent? Cand vom fi interesati de viitor? Cand vom intelege ca acele vremuri s-au dus?
Iar, in clipa in care nici aceste fosile nu mai sunt capabile sa scoata nimic din negura SDRAM, se apeleaza la cardul universal Mircea Lucescu. Ghinionul lui Il Luce? Poate sa strige in gura mare orice, dar imaginile cu Duckadam scotand patru penalty-uri si fata de killer a lui Lacatus dupa ce l-a executat cu sange rece pe un goalkepeer barcelonez, vor ramane in istoria acestui sport. Plus o cupa unicat castigata in fata unei superputeri europene, CF Barcelona. Pe terenul acesteia!!! Un tablou al unui succes romanesc pe teren strain, acolo unde Dinamo a esuat mereu chiar daca a fost ajutata si de arbitri. De aceea eu nici nu ma agit cand Lucescu iese cu astfel de declaratii. Nu am nevoie sa ma scandalizez pentru ca argumentele noastre vorbesc de la sine. Noi am atins Everestul fotbalistic.
Pentru mine este clar, anii comunismului s-au dus de mult. Fotbalul romanesc este altul. A venit vremea investitorilor antrenori si a creditorilor cu texte, camasa scrobita si ochelari de soare purtati si-n buda. Personal, daca as fi intrebat "sper sa nu sochez pe nimeni" l-as prefera in continuare pe Lucescu drept adversar direct, pentru ca acel razboi ne-a intarit aducandu-ne pe un meritat loc 1 in Europa. Mai mult, ne-a tinut pe podiumul european vreo cinci anisori. Steaua isi putea permite sa aiba orice adversar pentru ca ea insasi era puternica. In plus, amenintarea era externa, se putea investi in consolidarea zidurilor pentru ca adversarul era cunoscut.
Acum ne grabim sa-l scuipam ca pe dracu pe Il Luce, dar nu privim in propria ograda cum seceta fotbalistica bate tot mai tare adusa de vantul becalian. Iar Everestul s-a inaltat intre timp, e inaccesibil.
