Sãptãmâna și scandalul! O marcã europeanã coborâtã în derizoriul unei afaceri de familie. Încã magnetism pentru jucãtorii care vor sã ajungã mari sub un blazon, dor de fugã la cei cu vechime, sub atâtea experimentãri care-i uzeazã. Marii steliști trec prin malaxoarele umilinței becaliene, rezistã o vreme din dragoste absolutã de Steaua și apoi o pãrãsesc ca pe o corabie blestematã. Geanta diplomat cu etichete aurite de Sevilla și Barcelona a fost înlocuitã cu valiza. Ca sã nu ne tihneascã vara, ne-am dat foc la valizã, și spre hazul marilor traficanți de puncte, Steaua face înconjurul Europei ca simbol al corupției, din cauza gafelor puerile ale finanțatorului.
Cobra a pãrãsit șerpãraia din Ghencea, aici unde aspirarea de dolari este primordialã în fața dorinței de a promova un fotbal de calitate. Abilitatea de a scoate bani depãșește cu mult o viziune simplistã despre o închipuitã Spanie cu 4 fundași și 6 atacanți. Se prea poate ca vecinãtatea unor evenimente recente sã nu-ți ofere o perspectivã: dar ce o sã zicã stelistul anului 2024(obsesia involuntarã a titlui 24, nu-i așa?) când va afla cã fanii de astãzi strâmbã din nas, deși în ultimii 4 ani au fost de douã ori campioni și tot de atâtea ori vicecampioni ? Oare își va mai aminti careva de cursa formidabilã, aproape eroicã, sub o mare presiune și conjurație a rivalelor, a acestor fotbaliști grozavi, rãsplãtiți cu huiduieli de propria galerie, vânați mai nou de federație, nu numai de arbitri(cazul Goian), spurcați de propriul patron? Vor mai fi pãstrate casetele ceferiștilor învingãtori pe bazã de plonjoane în bazin ale lui Lobonț, mimare de replicã rapidistã, scena de cascadorii râsului a meciului CFR 2 cu Bistrița 2, sau penalty-ul programat de Tricã la o crâșmã din Cluj, în sãptãmâna dinaintea meciului?
Trebuie sã ai psihologie de pârnaie, ca tu un aproape nimeni din provincie sã continui sã-ți dai cu pãrerea despre presupusul profesionism sau nu al Stelei. Nu poate fi decât mortalã plecarea lui Adrian Ilie de la Steaua, fiindcã taciturnul fost atacant de clasã, a implantat, fãrã mare zgomot, vectorii Stelei viitoare. Tocmai de asta îl regretã Lãcãtuș(ultimul reper al Stelei performante), care se strãduie sã-și scoatã elevii din reflexele partiturilor meschine Zenga/Olãroiu.
Dacã vrem sã ne reîntoarcem la stilul cu care cândva Steaua a șocat Vestul, trebuie sã avem rãbdare cu acest Dayro, care a adus scânteia sud americanã. Dar vom avea combustii care sã întreținã flacãra jocului ofensiv? ªi cum la noi e ca la nimeni, în vreme ce exersãm schemele dinamizãrii atacului, ne strãduim sârguincios, sub tutela gregarã a verilor Becali (niciodatã steliști), sã facem varzã apãrarea prin vinderea a trei fundași. ªi plecând Adrian Ilie, ce va mai rãmâne din proiectul Milanelo? Doar astfel ne amintim cu un zâmbet amar de proiectele fabuloase ale omului alimentației publice(cu gogoși!), Viorel Pãunescu, cu finanțãri închipuite de la Murdoch, ce-ar fi transformat Ghencea într-un complex sportiv și comercial de mare anvergurã.
Detaliul mergea pânã într-acolo încât la margine se amenajau și adãposturile pentru herghelia Stelei. ªi când colo ne-am procopsit cu stâna lui Becali! Într-un climat de performanțã impropriu, cu un stãpân absolut imprevizibil, care a adus deservicii imense imaginii propriei echipe, cu niște neamuri cãpușã puse sã valorifice "marfa fotbal" și eventual sã "te facã de la brâu în jos" dacã le deranjezi prãvãlia, cu un public încãrcat cu energii negative, oripilat de alt gen de circ din Ghencea(nu renumitul circ fotbalistic cu Samantha, Puiu sau Costicã Zamfir), cu cultivarea disprețului fațã de proprii jucãtori, numai în pielea lui Lãcãtuș și a jucãtorilor steliști sã nu fii.
Dezamãgit și trist, închei cu o sintagmã lansatã de Eugen Barbu în finalul unuia dintre romanele sale(preluatã din Biblie): "Ajungã-i zilei rãutatea ei !"
Constantin Ardeleanu
