OLANDA - RUSIA 1-3
Al treilea "sfert" al europenelor a însemnat încã un rezultat neașteptat. Pornind din postura de primã clasificatã cu maximul de puncte în cea mai grea grupã a acestui turneu final, ca favoritã indiscutabilã și cu majoritatea titularilor odihniti, Olanda a oferit o prestație mai fundând dezamagitoare în fața tinerei și talentatei reprezentative a Rusiei. Echipa condusã de tehnicianul olandez Guus Hiddink a pus curajos în practicã planul de joc ofensiv anunțat înaintea partidei și a condus în majoritatea timpului ostilitãțile de pe teren, echipa adversã punând de prea puține ori în pericol real poarta lui Akinfeev. Olanda a pãrut o echipã ce nu și-a regãsit jocul, iar majoritatea acțiunilor sale finalizate la poarta Rusiei au fost șuturile puternice însã nu suficient de precise expediate de Sneijder. În același timp, apãrarea Olandei și-a arãtat în repetate rânduri fragilitatea, fiind depãșitã în dese rânduri de incursiunile atacanților ruși. Dupã o astfel de acțiune purtatã în vitezã Pavliucenko a deschis scorul în minutul 56. Echipa Olandei a încercat fãrã prea mult succes sã creeze presiune la poarta lui Akinfeev; totuși a reușit egalarea prin Van Nistelrooij cu doar patru minute înainte de final, astfel cã s-a mers în prelungiri. Echipa Rusiei a dovedit pe final mult mai multã prospețime fizicã, iar incursiunile de neoprit ale lui Arșavin au consfințit calificarea Rusiei în semifinale, prin golul oferit lui Torbinski (112) și cel realizat de Arșavin însuși printre picioarele lui Van der Sar (118) la o pãtrundere în careu.
SPANIA - ITALIA 0-0; 4-2 (p)
Ultima confruntare a sferturilor de finalã a adus fațã în fațã câștigãtoarea grupei D, Spania, și campioana mondialã, Italia, formație în fața cãreia spaniolii nu mai câștigaserã de 88 de ani într-o partidã oficialã. Jocului de posesie și cu veleitãți ofensive al spanionilor, italienii i-au opus o apãrare aproape ermeticã, cu ieșiri pe contraatac. A rezultat o partidã închisã punctatã în prima reprizã de câteva erori de arbitraj în favoarea Italiei (douã penalty-uri și o loviturã liberã periculoasã refuzate spaniolilor) dar și de câteva ocazii de ambele pãrți. Jocul Italiei s-a îmbunãtãțit calitativ dupã pauzã, italienii comițând mai puține faulturi și procurându-și douã ocazii ceva mai bune prin Toni și Camoranesi. Tot spaniolii au construit mai mult în atac și în aceastã parte a meciului, remarcându-se Silva și Senna prin șuturi de la distanțã și semidistanțã: la unul dintre aceste șuturi, într-o intervenție deloc caracteristica, Buffon a scãpat mingea din brațe fiind salvat doar de bara din stânga sa. La finalul timpului regulamentar de joc, tabela de marcaj a stadionului Ernst Happel din Viena rãmânand neschimbatã, pentru a treia oarã în aceste sferturi de finalã s-au consemnat prelungiri. De aceastã data, de-a lungul minutelor suplimentare nu s-a mai petrecut nici un eveniment notabil în afarã de lovitura de cap a lui Di Natale deviatã de sub transversalã de Casillas și de incursiunile periculoase ale spaniolilor Villa și Santi Cazorla, rãmase și ele fãrã efect asupra scorului. Au urmat loviturile de departajare, iar de aceastã datã italienii s-au dovedit mai puțin pregãtiți psihic decât în finala de acum doi ani, loviturile lui De Rossi și Di Natale fiind parate de Casillas, în vreme ce Buffon nu a reușit sã opreascã decât șutul slab al lui Guiza. Pentru italieni au înscris Grosso și Camoranesi, însã pentru spanioli au înscris Villa, Santi Cazorla, Senna și Fabregas, cele patru reușite fãcând inutilã executarea ultimului penalty de cãtre Del Piero.
Așadar a doua semifinalã propune reeditarea primului meci din grupã între Spania și Rusia, prin eliminarea ambelor echipe provenind din grupa C, cea consideratã cea mai dificilã a acestei competiții.
mdionis