Încã mai deruleazã pe ecranele cinematecii dezastrelelor secvențele din teribilul meci Middlesborough-Steaua, unde acel 3-0 per total de la un moment dat(când Meme, involuntar, i-a deblocat de la iureșul irezistibil: "Ce faceți, bãi, ați înnebunit") a fost întors la un neverosimil 3-4, ce i-au prins în ultimele minute ale dublei manșe pe steliști 10 pe o linie în fața gafeurului circar Carlos. Chiar dacã ulterior, Oli și-a exprimat opinia sa "progresistã" ("sã-l mai vãd și pe altul ajungând în semifinalele cupei UEFA și atunci mai stãm de vorbã" ; e clar, îmi vine sã adaug ca-n stupida reclamã dintr-o gazetã), cum a fost posibil ca pacientul de lux timp de 2 ani al Stelei, Bãlan, sã nu facã o degajare-n plopii britanici, iar Neșu, care-și risca oasele la tãlpile unor Onicași brutali sã se fereascã la șutul ultim al destinului ?
Atât de cãtrãniți au fost ghinioniștii de steliști din toate azimuturile, încât n-au mai avut nici mãcar puterea sã reproșeze banditului Lubos Michel faptul cã n-a acordat oaspeților un 11 metri de manual în ultimul minut. Iar apoi, cu lacrimi de crocodil, slovacul a regretat șocanta întorsãturã. Prilej de bucurie pentru singurul antrenoraș din lume, care strigã mãscãri antisteliste cu galeria, expunându-și inelușul din ureche ca strãmoșii lui tingirile, gest care ulterior, chipurile l-ar fi regretat(satisfacțiile depline ale prințului Tâmpei la el sã fie !).
Numai nouã putea sã ni se întâmple așa ceva. Astfel credeam pânã la meciul decisiv din grupele turneului final Euro 2008 dintre Cehia și Turcia. Pânã în meciul 75 se pãrea cã ulița cehã conduce rectiliniu spre Arcul de Triumf, mai ales cã la scorul 2-0(iar va susține un specialist venind din iarbã cã 2-0 e cel mai periculos scor, deși el se îndreaptã mai degrabã spre forfait) cehii îmbogãțesc estetica partidei cu bara lui Polak. Împãratul Terim se agita deznãdãjduit pe "banca suferinței", cãrțile par jucate. Bine mãcar cã Arda a "ars" golul de onoare, pentru a face înfrângerea mai suportabilã celor mai zgomotoși fani din Euro-Asia.
Dar se pregãtește alt final: regizorul cinic al Fotbalului a ordonat repetarea scenariului Middlesborough-Steaua. Cehii pedaleazã doar pe bicicletele din sala de forțã, prim planurile zadarnic încearcã sã preia o parte din disperarea celui urmãrit. Cavaleria ușoarã a otomanilor dã pinteni, cravașând cu driverii ridicați din șa. Bãtrânul cu pãrul de argint a încremenit lângã bancã și nu vede singura mutare salvatoare a meciului: înlocuirea ghiontitului și epuizatului Koller cu zvârluga Baros. Cehii sunt în postura boxerilor care cu un plus de puncte, refuzã lupta, obstrucționând. Turcii nu mai pot fi opriți, amintindu-și cã au fost cândva un devastator imperiu. Cu tenacitate, supun unui bombardament necontenit turnurile cehe. ªi se produce ceea ce cu greu putea fi imaginat: Cech, unul din marii portari ai Europei, cãlit în aspre dueluri, respinge neglijent o "centrare de serviciu" și Terih îl executã. 2-2 !
Deși comparația e ușor forțatã, secvența ne amintește de baletul involuntar al lui Carlos și Lung I junior, care au mâncat puncte Stelei cu lãcomia vârcolacilor mușcând din Lunã. În aer plutește fatalitatea deznodãmântului. Olãroiu (scuze, imaginile se suprapun, Bruckner) e înmãrmurit, n-are nici mãcar, formal, puterea de a se agita. Aceluiași Terih nu-i arde de penaltiuri și expediazã un șut nãucitor la vinclu, înalțând semiluna pe orașul ceh de aur, care n-are decât varianta predãrii. Cech e devastat, dupã trei trofee ratate la mustațã cu Chelsea, unde totuși fusese erou, a venit acest dezastru, el fiindu-i punctul de plecare. Nu mai e loc decât de compozitorul Bruckner, cu pasajele elegiace din simfoniile sale.
Cine ar fi vrut în acea searã feericã pe malurile Cornului de Aur sã fie ceh ? Dar mai ales Cech ? Ca spectatori neutri ai acestei drame, am trãit senzația reconfortantã cã steliștii nu sunt singurii fraieri din Europa.
Constantin Ardeleanu
) Sa inteleg ca regreti?