"Întotdeauna existã un pește mai mare", spune o vorbã din bãtrâni. Proverbul face aluzie la lanțul trofic, în vârful cãruia se aflã întotdeauna cel mai mare prãdãtor. Gigi Becali este acum devorat de cel/cei care este/sunt deasupra lui.
Comportamentul lui arogant și nesimțit i-a fãcut și pe ceilalți peștișori sã-l ajute pe Peștele cel Mare, colorat în verde, alb și roșu, sã-l prindã și sã-l haleascã. Asta se întâmplã acum, nimic mai mult. Partea proastã este cã Gigi s-a atașat ca un parazit de o vedetã a mãrii, sau mai bine zis, a mocirlei care este fotbalul românesc.
În anii cei mulți care au trecut de la atașarea parazitului de Steaua București, între cele douã organisme s-a produs o simbiozã. Parazitul și-a înfipt atât de bine tentaculele în corpul altãdatã sãnãtos al vedetei, încât anumite pãrți ale ei sunt și ele afectatei în prezent de sângele otrãvit pompat în neștire. "Nu este corect sã fim mâncați de peștele cel mare. Metodele lor sunt neortodoxe", strigã aceste organisme bolnave, uitând cã parazitul lor iubit a fãcut și el uz de aceleași metode. Parazitul cheamã acum suporterii la revoluție Existã douã modalitãți de înlãturarea a parazitului, ambele anevoioase. Una dintre ele presupune detașarea parazitului de bunã voie, contra unei sume suficiente de bani pentru ca el sã-și gãseascã alte organisme sãnãtoase pe care sã le paraziteze. Pentru cã vã dați seama și singuri cã parazitul nu are atâția bani pe câți pretinde, altfel nu ar pregeta sã investeascã în jucãtori cu adevãrat valoroși, cu care sã formeze o echipã cu adevãrat puternicã, care sã nu stea la discuții cu moluștele, amibele sau elefanții de mare care cer acum retrogradarea Stelei. O a doua posibilitate de a scãpa de parazit este ca organismele bolnave și corupte de sângele otrãvit sã-și revinã printr-un miracol și sã înțeleagã cã se duc la fundul mocirlei, unde vor fi astupate de nãmolul uitãrii, odatã cu iubitul lor parazit, dar și cu vedeta ce odatã a strãlucit în marea fotbalului european.
alexblaja
