Dacã nu sunteți familiarizați cu acest termen nu are rost sã începeți a cãuta prin dicționare explicarea acestui termen. V-o spun eu din capul locului: Homo fosilis este precursorul omului modern, evoluat (?), omul se înfruptã din avantajele civilizației. Homo fosilis era omul primitiv care își confecționa uneltele din oase, trebuia sã vâneze pentru a mânca iar locuința sa, peștera, trebuia sã o împartã deseori cu urșii sau lupii. Acest precursor al nostru din paleolitic ar fi dispãrut demult, spun oamenii de științã... Greșit! Homo fosilis poate fi gãsit ,,alive and kicking" în peisajul românesc!
Acum însã aceastã subspecie a omului este mult mai greu de recunoscut, el fiind mai cizelat, nemailocuind în peșterã ci la vilã, nu mai are nevoie de unelte din oase deoarece acum are pe lângã el o mulțime de trepãduși mãrunți gata sã-i satisfacã toate nevoile. Lucrurile care îl dau de gol sunt ochii alunecoși, reptilieni, care aruncã priviri tãioase cu subânțeles tuturor celor ce-l abordeazã precum și nevoia de a vâna, de a-și asigura hrana pentru el și familia sa, fiind gata sã calce și peste cadavre dacã e nevoie. Aceste ,,calitãți" l-au ajutat de-a lungul generațiilor sã supraviețuiascã în peșteri, în pãduri sau pe câmpuri, ele fiindu-i astãzi asul din mânecã, atuul sãu întotdeauna câștigãtor într-o societate în care legile sunt doar pentru cei mulți și (sau) corecți.
Homo fosilis poate fi întâlnit peste tot în acești Balcani ai Europei de Est, dar locurile în care îl putem vedea zi de zi, unde se manifestã în cel mai neângrãdit mod, sunt politica și fotbalul din România. De politicã n-am sã vorbesc, deoarece abia am luat masa înainte sã mã apuc sã-mi aștern aceste gânduri, așa cã voi insista doar asupra ãlora din lumea fotbalului.
Sã începem cu ce ne doare cel mai tare, cu al nostru Gigel cel de toate zilele mâncãtor, fie numai datoritã faptului cã se încadreazã perfect în acest tipar, acesta mai și afișând din când în când un veritabil comportament de om al cavernelor, dublat de un pseudomisticism religios. La începuturi mentorul sãu a fost chiar copilul fosilizat, fiu al satului Valea Boului, finanțator al clubului canin, numitul Borcea, de la care se laudã peste tot cã a preluat ,,expresia cu butoanele". El zice cã numai expresia, dar anumite valize cu milioane prinse-n flagrant de cãtre ,,anumiți procurori" ne spun nouã, suporterilor steliști, un crud și revoltãtor adevãr. Deși el a ajuns stãpân peste cel mai titrat club de fotbal din Balcani, la care ,,a fãcut ordine" prin mijloacele specifice unui hominid primitiv și pe care îl folosește pentru a accede în înaltele sfere ale politicii, el nu este cel mai puternic dintre acești homo fosilis care sufocã fotbalul românesc.
Deasupra lanțului trofic stã netulburatã de nimeni și de nimic nesfânta treime conducãtoare a fotbalului românesc alcãtuitã din Nașu' Mircea Sandu, milițianul întârziat Dumitru Dragomir și mentorul lor întunecat, acest Adam al cooperativei, bãtrâna Caiafã fosilizatã în rele, numitul Jean Pãdureanu. Acesta le este ca un pãrinte al necurãțeniei nu numai celor doi, ci tuturor celolralți neanderthalieni rapaci care pãstoresc cluburi.
Având vârste înaintate, cei trei membri ai nesfintei treimi au recrutat sânge proaspãt în persoanele numiților Ionuț Lupescu și Florin Prunea, cãrora vor sã le predea ștafeta, punându-i deocamdatã sã facã practicã la locul de muncã și totodatã împãrtãșindu-le din veninul învãțãturilor lor.
Alte rãmãșițe ale trecutului întunecat ar mai fi George Copos, acest tãtuc darnic oferitor de savarine suporterilor și de magazine Samsung arbitrilor, frații pãtați geambași de jucãtori Giovani și Victor Becali, cultivatorul agricol fost fluieraș internațional Adrian Porumboiu, Pinalti de sub Pietricica, care deși este deocamdatã retrogradat sunt zvonuri cã acestã situație se va ,,remedia" curând.Deși novici, Arpad Paszkany cu al sãu doctor docent în ale blatului, Iuliu Mureșan, s-au adaptat repede sistemului, aducându-i chiar îmbunãtãțiri majore (eu cred sincer cã aștia doi sunt fiii nelegitimi ai lui Jean Pãdureanu). Ar mai fi devalizatorul RAFO Onești, Marian Iancu și mulți, din pãcate prea mulți alții...
O țarã precum Polonia, mult în urma noastrã din punct de vedere fotbalistic atât ca preformanțe cât și ca echipe de club, a pornit evoluția umplând pușcãriile cu fosilele trecutului. Cluburi retrogradate, președinți și arbitri arestați, au scãpat fotbalul polonez de cancerul malign al blaturilor prin aceastã chimioterapie severã, iar odatã însãnãtoșitã orice activitate nu poate produce decât performanțã.
Spre deosebire de polonezi noi avem și câțiva profesioniști care ar putea lua locul cohortei de neanderthalieni lacomi care taie și spânzurã în campionatul nostru mioritic.Dar aceste licãriri de speranțã încep sã devinã din ce în ce palide deoarece NIMIC nu se întâmplã!
La noi fotbalul este condus de homo fosilis. De oamenii trecutului în care un meci se vindea pe o sutã de kile de carne macrã de vițel...
Cristian Ionuț
(LDS)
nu stiu de unde scoti cuvintele astea dar cert este ca ...dai bine de tot 
