Stranie și cam fãrã obiect rivalitatea exacerbatã dintre Steaua și Universitatea Craiova, pornind de la premiza falsã a urii provinciei fațã de capitalã. În ce sã se batã Steaua cu juveții(care se cred din clasa lui...Juve) ? În palmares intern ? Neam. Ne-am dus prea departe cu trofeele majore ale primei Ligi(un ecart de vreo 20 de titluri). În ambiție ? Plauzibil, dacã ei pun accentul pe aceastã inflație a orgoliului. Totuși ambiția fãrã fapte e la fel de ridicolã ca umorul cãznit de la "Vacanța mare"(a Spiritului). În rezultate internaționale ? Aici distanța e de un secol, interval la care o altã echipã de la noi ar avea geniul, inspirația și norocul de a fi regina Europei.
Ar fi lipsit de fair play a nu recunoaște cã resurecția fotbalului din Ghencea, cu vârfurile de la Sevilla și Barcelona, n-a fost rãspuns la performanța Craiovei Maxime de a fi jucat într-o semifinalã de cupã europeanã. În imne ?(a nu fi corectat de "nea Virgulã" cu "imnuri", ca în cazul lui Isus-se scrie și Isus și Iisus, dar consultând un doctorand în științe teologice, e mai iinteligent cu un singur "I", pentru ca un ateu sã nu ne suspecteze de o exprimare tautologicã "Îi sus"). Superb imnul de pe Jii, compus de versificatorul(în acest caz) Adrian Pãunescu și cântat de excepționalul baladist Tudor Gheorghe.
Dar adevãrul e exprimat de reverberațiile de cor antic al incantațiilor tribunei "Europa-Steaua, România-Steaua, Campionii din Ghencea !" În talente ? Aici e aici. Marii oltenilor(e un exercițiu gratuit din parte-mi) sunt comparabili cu marii Ghencei(crescuți aici), dar parcã impactul internațional al unor Marcel Rãducanu, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu e mai consistent în raport cu Gicã Popescu, Craioveanu, Gabi Popescu. Dacã ne extindem la "fiii ei adoptivi", cãrora Steaua le-a sporit caratele, pe unii dintre ei reinventându-i(Hagi, Belodedici, Balint, Adrian Ilie, Pițurcã), vorbim singuri. Dupã 1989, Steaua e o prezențã rezonabilã prin UEFA și Champions League, Craiova remarcându-se doar prin deplasãrile la Caracal, din lipsã de stadion.
Confuzia voitã a Stelei cu Dinamo(care a desființat prin transferuri viitura Craiovei Maxime, ca apoi operațiunea Nețoiu sã mãture cu orgoliul leului din Bãnie, transformându-l într-un cãțelandru docil) este o ofensã nemeritatã împotriva Stelei, care a transferat olteni talentați via Extensiv. Ar fi îmbrãcat hlamida de primi cavaleri ai Europei Pițurcã și Bumbescu, deveneau vicecampioni europeni Ungureanu și Lung sr., ajungeau golgeteri ai țãrii Sabin Ilie și Claudiu Rãducan, avea o asemenea anvergura de star Adrian Ilie, ar fi jucat vreodatã în grupele CL "împrumutatul"Augustin Cãlin dacã ochiul Sfynxului nu-i vedea și nu le oferea prilej de marșuri glorioase prin carierã ?
Dar Steaua(dintr-o eroare) le-a dat craiovenilor un stâlp de nãdejde, Costicã ªtefãnescu, și a fost mama (h)rãniților pentru niște olteni, care doar au respirat atmosfera de performanțã din Ghencea, ei fiind departe de acest standard(Lung jr, Mitrițã, Nanu, Costescu, Luțu, Valentin David, Cristescu, plus "niciodatã stelistul" Tricã "a trick football player"- "o glumã de fotbalist" în Ghencea ). Craiova îi mai datoreazã Stelei douã titluri, câștigate la golaveraj(ed 1979/80 și1990/91, deși în întâlnirile directe scorurile au fost în favoarea militarilor: 4-0, 2-1, 1-0, 1-1) și scuze pentru rupãtorii de picioare steliste(la propriu) prin "ortopedicii" Lovin, Cristescu și Badea. Nicicând Corabia olteanã nu se va compara cu o vedetã militarã, cobilița cu ranița având în ea un baston de mareșal, un Hagiluțu cu Hagi.
C-o stea, doar în contextul licuricilor din jur, Costea, mãrunta Craiovã a lui Mititelu, cu neciopliții ei spectatori, n-are cum sã se compare c-o Stea, care(citãm din revista englezeascã "Four Four Two") "a preluat, dupã Heysel, supremația Europei anilor '80". Simplu, am fost cândva perfecți, vorbitorilor în dodii ai perfectului simplu !
Constantin Ardeleanu
