Recunosc, când l-am auzit pe Ghionea la conferința de presã spunând ca Steaua are resurse nebãnuite pe final de sezon m-am gândit automat la mult-discutatele ,,butoane". Evident, și eu am cãzut în capcana declarațiilor zilnice și tot mai agresive venite dinspre Cluj.
Meciul de la Reghin mi-a demonstrat insã care sunt aceste resurse. Este vorba de ascendentul moral al unui lot care, în marea lui majoritate, este obișnuit sã joace pentru titlu. Vorbim de jucãtori care pot decide un meci singuri și jucãtori preocupați de antrenamente, nu de declarații pentru presã.
Resursele nebãnuite sunt prezente și la nivelul conducerilor tehnicã și administrativã, unde in locul atacurilor la adversari, la Steaua, s-au adoptat bunul simț, respectul pentru partenerii de competiție si proiectele concrete. Pentru toate mizeriile venite dinspre rivali, raspunsurile noastre au fost victoriile pe linie, comunicatele oficiale si proiectele pe termen mediu și lung.
Privitã obiectiv, Steaua este echipa calmã. Este echipa cu un plus de mentalitate, echipa ce joacã fotbal chiar si atunci când caștigã cu 1-0 în minutul 92 sau atunci când înscrie 3 goluri în deplasare, pe un gazon execrabil. Jucãtorii vorbesc doar în cadru organizat și nu mai sunt criticați in public. În Ghencea s-a așternut liniștea, acea liniște dãtãtoare de performanțe
Gestionarea cu calm a finalului de sezon este o caracteristicã a echipelor mari, a echipelor puternice. Steaua este lider pentru ca este echipa mai valoroasã, atât individual cât și colectiv, este echipa mai experimentatã și este echipa cu traditia si istoria ce o obligã.
Mi-a trebuit ceva timp pânã am ințeles la ce s-a referit Ghionea, însã acum nu pot decât sa-i dau dreptate. Avem resurse nebãnuite pentru cã acestea sunt reprezentative doar pentru echipele mari. Iar în România nu este decât o singurã echipa mare: Steaua București!
ÎNTOTDEAUNA SUPERIORI
Marius
