Într-adevãr, un titlu lung. Despre ce e vorba? Despre presa sportivã din România și ce scrie ea. Un subiect discutat, poate chiar epuizat. Vã propun insã, o altã perspectivã.
Pentru început vã prezint un articol vechi de o sãptãmânã din Gazeta Sporturilor:
Omul din spatele "Fiarei"
de Dan Udrea
Pedrazzini dezvãluie cum colaboreazã cu Lãcãtuș pe bancã și de ce fostul numãr 7 dominã vestiarul
Rãmîne de fiecare datã pe bancã, alãturi de Lãcãtuș, la finalul primelor 45 de minute ale fiecãrui meci. Scoate hîrtia pe care își noteazã diverse lucruri și i-o aratã lui Lãcã. Acestea sînt secundele în care Massimo Pedrazzini e în centrul atenției. În rest, stã în spatele "Fiarei". E secundul sãu, dupã ce a îndeplinit 38 de zile rolul de "principal" al Stelei. Acceptã imediat un dialog. E îmbrãcat în treningul roș-albastru, așa cum îl vezi tot timpul atunci cînd se aflã la stadion, indiferent dacã echipa are sau nu meci. Soarbe dintr-un pahar de cafea și rãspunde de fiecare datã direct. La o singurã întrebare ezitã și, înainte de a replica, zîmbește: "Vã mai gîndiți ca într-o zi o sã deveniți din nou antrenorul Stelei?".
- Domnule Pedrazzini, de ce credeți cã Lãcãtuș spune mereu cã dumneavoastrã sînteți cel care l-a ajutat cel mai mult?
- Pentru cã atunci cînd el a venit aici, eu i-am spus totul despre echipã. Situația jucãtorilor din punct de vedere tactic, fizic, psihologic. El și-a dat seama cã nu l-am mințit, cã i-am prezentat adevãrul și apreciazã asta.
- Care e rolul dumneavoastrã la antrenamente și la meciuri?
- La antrenamente vorbim înainte, pregãtim ce urmeazã sã facem, iar dupã ce ieșim pe teren, noi, asistenții lui Marius, conducem efectiv exercițiile. El mai mult supravegheazã, acesta e rolul unui "principal". La meciuri, eu mã ocup de partea tacticã a defensivei noastre. Mã uit sã vãd în ce mãsurã facem bine faza de apãrare, ce nu merge, de ce avem lipsuri. Apoi, dacã apare o schimbare tacticã a adversarului sau dacã un jucãtor de-al nostru are de suferit din cauza unor mãsuri speciale luate de antrenorul advers, trebuie sã observ și sã încercãm sã corectãm.
"Un principal nu trebuie sã fie prietenul jucãtorilor"
- Dar ce discutați de fiecare datã dupã ce se terminã prima reprizã?
- În timpul meciului, Marius, dacã vede ceva, dã imediat indicații, dar eu le trec și pe hîrtie. Apoi, îi prezint consemnãrile mele și, atunci, avem timp 3-4 minute sã discutãm, sã vedem ce trebuie spus jucãtorilor în vestiar, ce soluții avem pentru schimbãri.
- Apropo de schimbãri, s-a întîmplat vreodatã sã întoarceți o înlocuire pe care dorea sã o facã Lãcãtuș cu una pe care ați mizat dumneavoastrã?
- Echipa o face Lãcãtuș, toatã alegerea e a lui. El mã întreabã cînd se pregãtește sã facã o schimbare, eu îi prezint pãrerea mea, poate e aceeași cu a lui, poate nu, dar întotdeauna e bine sã aibã la îndemînã douã soluții în loc de una.
- Ați lucrat cu 3 antrenori care au fost mari fotbaliști: Zenga, Hagi, Lãcãtuș. Care dintre ei e mai apropiat de jucãtori?
- Cînd ai fost un mare jucãtor, nu e ușor sã fii antrenor pentru cã e greu sã uiți ce ai fost. Eu cred cã un antrenor nu trebuie sã fie prea mult prieten cu jucãtorii. Acest lucru trebuie lãsat în seama secunzilor, a asistenților.
De ce e Lãcãtuș ca Lippi
- Ați lucrat cu Lippi. Spuneți o calitate a lui Lãcãtuș pe care ați vãzut-o și la italian.
- Personalitatea fantasticã din vestiar. Lippi n-a fost un fotbalist mare ca Hagi, Zenga sau Lãcãtuș, dar cînd venea în mijlocul jucãtorilor era privit ca un Dumnezeu. Același lucru îl vãd și la fotbaliștii Stelei în privința lui Lãcãtuș. E și normal, doar e simbolul și istoria acestui club. Asta e o mare calitate, deoarece strîngi vestiarul în jurul tãu.
- Sincer, nu simțiți o frustrare cã întotdeauna, la victorii, numele lui Pedrazzini nu e pronunțat?
- Nu, pentru cã e normal sã fie așa. Eu știu bine care e munca mea, eu știu bine cã un secund nu e niciodatã în fațã, dar sînt mulțumit așa.
- OK, dar, sincer, vã mai gîndiți cã poate într-o zi o sã mai fiți "principal" al Stelei?
- (Rîde)... Sã vã explic ceva. Eu am aproape 50 de ani și toatã viața am lucrat ca secund, e dificil sã faci acum pasul acesta. Apoi, eu nu sînt un nume mare, așa cum un antrenor trebuie sã fie. În al treilea rînd, poate cel mai important, eu am fost principal și am vãzut cum este. Vã spun ceva, se muncește mai mult cînd ești secund decît atunci cînd ești principal. În plus, cînd ești A1 ai ceva pe umeri și aia se numește responsabilitate.
"Ce notez în timpul meciului? Cîte șuturi trage adversarul la și pe poartã și din ce zonã de teren. La fel și în cazul ofensivei noastre. Toate aceste date le bag la final în programul meu de pe laptop"
Massimo Pedrazzini
"Orice schimbare de jucãtori operatã în timpul meciului, excepție fãcînd cele din ultimele minute, are scop tactic. În primul rînd, te gîndești pe cine bagi, pentru cã întotdeauna urmãrești sã aduci o îmbunãtãțire în joc"
Massimo Pedrazzini
Cum spioneazã un advesar
Pedrazzini a dezvãluit și modul în care analizeazã o viitoare adversarã a Stelei: "Dacã urmãresc mingea sau așezarea? ªi una, și cealaltã. Cînd au mingea la picior, trebuie sã vãd ce relații de joc au, care e frecvența paselor, ce posesie au. Apoi, cînd nu au balonul, mã uit sã vãd dacã echipa e scurtã sau lungã, dacã lasã spații în centrul defensivei sau dacã fac acest lucru pe benzi. În plus, mã uit sã vãd în ce mãsurã joacã la ofsaid și cît de bine știu acest amãnunt sau poate cã apãrãtorii rãmîn mereu în linie și, atunci, dacã stau foarte sus, e spațiu în spatele lor și trebuie fructificat".
Lung și articolul. Concluzia mea o sã fie scurtã și la obiect:
Am citit astãzi acest interviu, declarațiile date de Sdrobiș și scrisoarea deschisã a lui Porumboiu. Ultimii doi așteptau replicile in presã…
Dan Udrea a scris porcãrii. În continuare scrie porcãrii. Dar, dincolo de scandalagiul de la ziar se aflã un jurnalist. Pe mine m-a convins cu acest interviu. Nu caut sa-l apãr pe el sau alți colegi de-ai lui dar, poate cã ziariștii scriu despre scandaluri și pentru cã asta li se oferã. E doar o altã perspectivã…
Marius
