Când un jucãtor de fotbal gafeazã, spectatorul îl sancționeazã dulce ironic: "ãsta e pușcãrie ?!" Dar, vai, întreg fotbalul românesc pare a respira o atmosferã de pușcãrie. Exemple cu duiumul. Cu șantajul pașapoartelor odinioarã și cu amenințarea cu gãrzile financiare, echipa Ministerului de Interne n-are de ce se MIRA: a favorizat deseori infracțiunea. Fãrãdelegile au fost atât de clare încât Ianul și Buduru, vestiții conducãtori din Groapã, au îmbrãcat tricoul în dungi al Juventus-ului penitenciar. Rapid, eterna victimã, s-a aliniat metodei fraudei, dupã ce și-a transplantat pe trupul boem elemente dinamoviste(clanul Lucescu și deținutul de drept comun în Grecia, Dãnuț Lupu).
Metoda cu arbitri de casã(dubiosul caz epizodic Zota), magazinele Samsung(ofertã pentru arbitri de "undițe" de pescuit puncte) și afacerea Loteria, iatã fapte incriminatorii dintr-un posibil dosar penal al unui aparent nevinovat cofetar, un aventurier utecisto-capitalist, Copos. Se aude cã vinderea Rapidului, sursã esențialã de venit, e prețul plãtit pentru a scãpa de "farmecul" spațiului închis. Timișoara și-a pus ca boss un interlop, un anume Iancu, ce ține lângã ușã pregãtitã geanta cu schimburi pentru desele stagii de 29 zile arest preventiv. CFR Cluj, orgoliul provincial ridicat la rang de paranoia, beneficiara în tur a peste 10 greșeli de arbitraj favorabile, și-a desemnat ca purtãtor de vorbe, un președinte-tonomat, care repetã obstinant cã Steaua ar proceda la fel în retur. Acest Iuliu Mureșan și-a trântit o vilã hãt departe în pãdurile Clujului, ca reflex al spațiilor izolate, el provenind din breasla medicilor de pușcãrie(la propriu !).
Pe Jean Pãdureanu, "lordul" cooperativei de dupã 1989, cel care a mocirlit gazoanele Ardealului, l-a lecuit bãtrânețea și cunoscutul "martor al lui Iehova"; pe pitorescul "Pinalti de subt Chetricica", avantajele politicii, mult mai profitabile decât o reciprocitate sau statul caprã la sãriturile Shakirei. Seche, cu sechelele-i de pokerist, la un pas de exersarea pasiunii pe termen lung în celulã, s-a resemnat cu B-ul. Mititelu de la Craiova are o anume inocențã, dar onomastica îl atrage înspre "Mititica"(oltenescul "Alcapraz"). Pe Valea Jiului, tãrâmul cruzimii proletariatului miner, grofii sindicali cumpãrã tãcerea victimelor fotbalistce cu bani și amenințãri mafiote. Ca exercițiu de justiție, frații Becali, Gigi Becali, Borcea, Meme au fãcut cãrare la DNA, dar ramificațiile spãlatului de bani din fotbal duc spre "încãlzirea centralã", așa cã totul se oprește la senzația ieftinã. Nașul federației trãiește periculos doar prin copii(dar atâta vreme cât fiul "rumânului" Þiriac nu pãțește nimic pentru iarbã, alta decât gazonul, de ce-ar pãți Raluca ?).
Corleone s-a familiarizat cu contrabanda încã de pe vremea miliției, iar acum pozezeazã, pe frauda apocalipticã din trecut(un videocasetofon egal o mașinã Dacia), într-un investitor disciplinat și generos (prezideazã LPF fãrã a fi retribuit !). Arbitrii sunt hoți cu baremuri pe tipuri de infracțiuni, acordate sau omise, având doar alibiul lingvistic cã agramații din fotbal îi numesc "albitri"(iatã cum li se "albesc" nelegiurile cavalerilor în negru). Corpul de observatori: cu precãdere ospãtari, acești "apostoli ai mitei". Despre tarifele autorilor de show-uri televizate pentru reclamã la investitori n-avem date, deși ele se practicã la greu. Huliganismul din tribune depãșește aria tulburãrii ordinii publice, instigarea gazetelor punând jar peste foc.
În acest context, Steaua se prezintã neverosimil de castã, strategia ei necuprinzând, spre oripilarea dușmanilor, traficarea de puncte(dacã "Steluța"Buzãu i-a "furat" douã puncte, ce sã mai zici ?). ªi prin ciudatul Gigi Becali (o rãtãcire în istoria ei fastã), se aleargã cu sacoșa de bani la terți ca ei sã joace cinstit(refuzat cu demnitate). Iatã spectrul fenomenului fotbal, cu protagoniștii cãruia într-un stat veritabil de drept s-ar putea discuta numai la vorbitor.
Constantin Ardeleanu
