Orice absolvent de facultate de Drept știe cã legea trebuie aplicatã nu doar în litera, ci și în spiritul ei. Litera asigurã imposibilitatea arbitrariului, aducând fiecãrui caz o soluție asemãnãtoare, care sã asigure o aplicare unitarã a legii (altfel, fãrã litera legii, justiția ar deveni un haos). Pe de altã parte, spiritul legii vine sã corecteze o deficiențã structuralã a literei: aceasta este general valabilã și impersonalã. Ceea ce înseamnã cã ea este formulatã în așa fel încât sã cuprindã toatã multitudinea de situații concrete care apar în viața de zi cu zi (iar multitudinea aceasta este cu adevãrat infinitã).
Situația din Giulești este încurcatã atât din rațiuni de drept, cât și din rațiuni de dreptate. De drept, pentru cã avem o lege imperfectã, în care situația de miercuri seara nu poate fi circumscrisã cu exactitate unui alineat. Existã circumstanțe sã spunem cã s-ar putea dicta pierderea meciului prin forfait (în baza celebrului articol 83 din ROAF), precum existã și argumente care sã demonstreze contrariul.
Înțelepciunea dreptului stã în faptul cã orice jurist învațã cã nu existã adevãr absolut. Adevãrul este doar cel al legii și cel al probelor. Restul, pentru justiție, nu existã. Adevãrul relativ, cel consacrat prin deciziile judecãtorilor, este însã singura soluție de a împiedica haosul și anarhia. Drept pentru care, el este considerat absolut și nu mai poate fi ulterior pus în discuție.
Spuneam cã avem aici și o problemã de dreptate. ªi este o problemã în ambele sensuri. În sens absolut, Rapidul meritã sã fie sancționatã, pentru toate țigãniile pe care acest club le permite și le încurajeazã de atâția ani de zile, prin suporterii lor iuți la mânie, dar mai ales la flegme. Din acest punct de vedere, o decizie împotriva Rapidului ar fi o reparație moralã pentru toți acei oameni care au stat pe banca de rezerve a oaspeților din stadionul de sub Pod și au fost scuipați ca la ușa cortului.
În sens relativ însã, Rapid ar urma sã fie pedepsitã în situația în care nu este nici prima și nici singura echipã care se face vinovatã de astfel de deficiențe organizatorice. Este probabil argumentul pe care giuleștenii vor insista cel mai mult, împreunã cu cel (foarte normal) ca rezultatul meciului de fotbal sã fie stabilit pe terenul de joc.
Din pãcate, justiția în fotbal este asiguratã de o masã de juriști de mâna a treia, care practicã cea mai contextualizantã judecatã ce mi-a fost dat sã vãd. Acești anonimi ai dreptului (și cu atât mai mult ai fotbalului) judecã fãcând echilibristicã, încercând sã nu-i supere pe mai-marii fotbalului. Faptul cã Dragomir sau Sandu au intervenit (și încã o mai fac, probabil) pentru a asigura "dreptatea" verdictelor comisiilor este notoriu. ªi aratã cancerul din interiorul acestor foruri justițiare. Cãci unde este justiția când "judecãtorii" nu judecã dupã reguli, ci dupã cum sunt vremurile?
Dacã Steaua n-ar fi bãtut pe UTA, iar CFR ar fi bãtut la Iași, mai mult ca sigur Rapid ar fi pierdut meciul, pentru ca Stelei sã i se asigure o șansã în plus la un titlu pe care și-așa nu l-ar mai fi luat. Acum, cu Steaua "în pericol" de a se apropia la 3 puncte de lider și de a se distanța la 8 de Rapid, se va judeca probabil cã trebuie menținut suspansul campionatului și se va dicta rejucarea meciului. Probabil de la 0-0.
Treaba noastrã nu este decizia de mâine. Oricare va fi ea, Steaua trebuie sã se supunã și sã-și vadã de treabã, într-o afacere în care nu are nicio vinã. Treaba noastrã este cã în fotbalul nostru se face în continuare "dreptate" dupã ureche, la indicațiile nașilor sau oracolelor, iar legea este doar un pretext pentru ca "baronii" din fotbal sã poatã fi, pe rând, mulțumiți de cei pe care-i aleg o datã la 4 ani. Democratic.
Ovidiu
