Meciul de ieri seara impotriva Unirii ne-a dat serioase emotii. Echipa lui Dan "Bursucul" Petrescu venea in Templu dupa doua meciuri egale si simtea ca-i fug de sub picioare locurile de Cupa UEFA. Era absolut necesar sa obtina macar un punct din cele trei puse in joc pentru a se mentine prin apropiere. A inceput mai bine decat noi meciul. Vreo 20 de minute ne-a dominat. A facut un joc bun foarte bun in aparare si a avut actiuni periculoase pe contraatac.
A fost o seara plina de suspans, in care la inceput daca nu as fi cunoscut echipele, m-as fi intrebat care e echipa gazda.
Incet-incet ai nostri au inceput sa domine jocul tot mai categoric. Actiunile lor ajungeau pana in 16-le advers unde din pacate sfarseau ca intr-o plasa in itele apararii bine puse la punct de strategul Dan. Dica si cei 3 muschetari sudamericani nu prea reuseau sa intre in combinatii.
Dica a vrut dar nu a putut mai mult. A fost insa coautor la unicul gol al meciului. Mendoza a fost intr-una din zilele sale mai putin bune. A ratat o ocazie mare cat Peru. Pepe s-a zbatut si a fost in cateva randuri foarte aproape de gol. Dayro nu s-a simtit nici el in largul lui.
Greul meciului, pentru ca a fost un meci greu, a fost dus de aparare si de mijlocasii la inchidere. Lovin nu prea a iesit in evidenta, dar Ovidiu a facut-o prin doua-trei suturi la poarta, foarte aproape de gol. Daca ar fi marcat, ar fi fost a treia oara consecutiv in ultimele trei meciuri. In Templu, la Tg Jiu si iar in Templu.
E al patrulea meci din patru de la reluarea campionatului, in care adversarele Stelei joaca pe viata si pe moarte. Unele pentru a-si pastra pozitiile fruntase, altele pentru a se indeparta de zona retrogradarii. Dar parca in aer pluteste motivatia oferita de contracandidate in trei cazuri din patru.
Nu ne putem plange, pentru ca se pare ca la fel de bine ii motivam si noi pe altii.
In mod cert fotbalul din ziua de astazi ofera tot mai putine spatii de joc. Asa a fost si aseara cand jucatorii nostri au simtit determinarea din pressingul advers. Cum sa combini cand nu ti se lasa aproape nicio sansa dincolo de jumatatea terenului? Cum sa tragi la poarta mai aproape de linia imaginara de 30 de metri? Cum sa marchezi goluri din actiune? E tot mai greu pentru Steaua - o echipa in fata careia toate celelate echipe fac adevarate redute in fata portii pentru a nu pierde - sa marcheze din actiune. Si atunci, atat de mult criticatele goluri din fazele fixe aduc de cele mai multe ori victoriile.
Chiar si aseara Steaua a invins cu un gol dintr-o asemenea faza. O arma perfecta pe care Steaua o foloseste bine indeosebi prin jucatorii ei cei mai inalti.
M-au impresionat in jocul de ieri al Stelei, capacitatea de efort, dorinta de victorie, victoria insasi. O victorie meritata, in fata unui public cum nu mai exista altul in Romania. Care simte perfect nevoia echipei de a fi langa ea. De a face stadionul plin, de a o incuraja pana in ultimul minut, de a se constitui in al doisprezecelea jucator.
A fost greu, dar totul e bine cand se termina cu bine. Locul doi ne apartine si ne ofera sansa de a crede un pic mai mult in victoria finala.
Nu mi se mai pare deloc ciudat ca dupa fiecare victorie a Stelei, trompetele campionatului, Iancu si Muresan, sa iasa in presa si sa acuze modul in care este arbitrata echipa noastra. Asta in conditiile in care Timisoarei i-au fost facute cadou cele trei puncte in Giulesti cu doua etape in urma, iar CFR a fost ajutat de arbitru sa nu piarda la P. Neamt. Cunosc, face parte din strategia conducatorilor de cluburi de a pune presiune pe Federatie, pe arbitri...
Au mai ramas 11 etape pana la final si sansele Stelei de a deveni lider exista. Daca vom obtine punctaj maxim in proximele meciuri cu Rapid si UTA, vom consolida pozitia secunda si vom tine din scurt CFR-ul.
Titlul se joaca!
Virgil
