Poate vã întrebați cum este susținutã financiar activitatea unui sportiv de performanțã. Unul dintre cei care vã pot rãspunde la aceastã problemã se numește Bogdan Tudor, cel mai bun sãritor în lungime al României și angajat al CSA Steaua.
Maiorul care sare în lungime
Lumea a început sã mã cunoascã în 1991, spune Bogdan Tudor. În acel an, la Campionatele Mondiale de la Tokyo, a obținut locul cinci într-o competiție care avea sã stabileascã recordul mondial. Printre adversari, Mike Powell și Carl Lewis, atleți care au marcat ascensiunea lui Bogdan.
Competiția aceea m-a motivat mult. Aveam 21 de ani și a fost important sã concurez într-o companie atât de importantã.
De reținut cã sãritura de atunci a lui Mike Powell, 8,95 metri, este și astãzi recordul mondial al probei.
Bogdan Tudor este maior, angajat al Clubului Sportiv al Armatei Steaua.
Crede cã longevitatea sa sportivã se datoreazã în mare parte clubului. Am avut mare noroc sã îl am coleg pe actualul comandant al Stelei, George Boroi. Sunt locuri din care ești dat afarã imediat ce ai prima problemã.
La Clubul Armatei am avut parte întotdeauna de sprijin și cred cã marele avantaj al Stelei este cã are în conducere foști sportivi de performanțã.
Este greu de imaginat ce ar fi fost nevoit sã facã Bogdan pentru a trãi decent, dacã nu ar fi fost cadru militar.
Are numai salariul de maior. Din asta trãiește astãzi sportivul de performanțã Bogdan Tudor.
Premiile naționale sunt nesemnificative: 8 milioane locul I, iar la competițiile internaționale este greu sã ajungi, pentru cã totul se face pe bazã de invitație. Aceasta din urmã presupune o performanțã comparabilã internațional și cum cea mai bunã poziționare externã a lui Bogdan a fost un loc trei la Europenele în salã din 1994.
Alergând spre zidul morții
Este greu sã-i ceri unui sportiv performanțã, în condițiile în care, pe plan intern, nu sunt mai mult de trei competiții cu mizã. O datã te simți rãu, iar altã datã bate vântul. În felul acesta îți rãmâne o singurã ocazie sã arãți tot ce poți.
ªi ca sã te antrenezi pentru ocazia respectivã, ai la dispoziție o salã în care orice concurs internațional te-ar scoate sigur campion, pentru cã strãinii nu s-ar putea adapta suprafeței. Nu este cazul probei lui Bogdan Tudor, dar turnanta de la sala Complexului Lia Manoliu este necorespunzãtoare. E atât de bruscã încât dacã intri cu vitezã, s-ar putea sã ai probleme la glezne. E un fel de zid al morții, spune Bogdan.
Sportul l-a format ca om
Nu a avut probleme grave de sãnãtate de-a lungul carierei sportive. 30 de ani de atletism, fãrã accidentãri deosebite. A început cu sãritura cu prãjina, datoritã antrenorului Dumitru Gârleanu un om deosebit, determinant pentru cariera mea.
A continuat cu decatlonul, iar dupã 1990 s-a hotãrât sã concureze numai la sãritura în lungime.
Iar dacã ar da timpul înapoi, ar face același lucru. Atletismul m-a învãțat sã fiu disciplinat și modest. Cred cã m-a format ca om, afirmã Bogdan Tudor.
La 37 de ani, viseazã la Olimpidã. Mã simt bine fizic, cred cã pot sã fac baremul pentru Beijing. Acest lucru înseamnã 8,10 metri, cel puțin. Adicã exact performanța naționalã din 2006.
Anul trecut a sãrit doar 7,97, dar înainte de Olimpiadã, stimulat de posibilitatea ultimului moment de referințã al carierei, Bogdan Tudor se aratã optimist. Iar dincolo de posibila îndeplinire a calificãrii, "important e sã participi".
Trebuie sã ne gândim serios la faptul cã va veni vremea când nu vom avea cu cine sã onorãm competițiile internaționale.
...
Sãritura lui Bogdan Tudor, 8,37 metri (1995, Bad Cannesteadete), figureazã și astãzi ca record național în aer liber. Deținãtorul recordului la proba similarã, dar în salã, este un alt Bogdan, Þãruș, în vârstã de 32 de ani. 8,30 metri a sãrit Þãruș în anul 2000.
De mai bine de 14 ani, antrenoarea lui Bogdan Tudor este Anișoara Cușmir, deținãtoarea recordului național la sãritura în lungime salã, feminin, cu un 7,43 realizat în 1983. Bogdan este dãruit total sportului.
Mi-au plãcut dintotdeauna perseverența și seriozitatea lui.
În mod normal, își va face baremul pentru Olimpiadã. Anișoara Cușmir privește mai departe de Beijing 2008 și realizeazã cu tristețe faptul cã nu existã sportivi care sã moșteneascã ambiția și plãcerea de a face atletism a lui Bogdan.
La ce ar trebui sã ne gândim noi este faptul cã nu vine nimic din urmã.
Constantin PIªTEA
Extras din Observatorul Militar, Nr.2/2008