Interviul cu agresorul lui Habibou
- Rabeh, l-ai lovit sau nu pe Habibou?
- Da, l-am lovit, dar nu am fãcut premeditat acest lucru. Pur și simplu s-a întîmplat așa cum se întîmplã la multe contacte dure în timpul unui meci de fotbal.
- Dar a fost vorba despre o loviturã cu cotul.
- Da, am recunoscut cã l-am lovit, însã...
- N-a fost cu intenție?
- Cum vã imaginați cã aș putea sã fac așa ceva? Departe de mine gîndul acesta. Sînt și eu tot fotbalist. ªtiu și eu ce înseamnã sã te loveascã cineva parșiv și sã-ți facã rãu. Nu aș putea sã-i produc o accidentare atît de urîtã unui adversar, mai ales cã era vorba despre un meci amical.
- Acum regreți?
- Repet, nu l-am lovit intenționat. A fost un duel mai tare și a ieșit așa. Acesta e fotbalul. Pînã la urmã, e un sport de bãrbați, nu de femei.
"M-am speriat rãu de tot"
- Dar cei de la Steaua, de la jucãtori la oficiali, susțin cã tu ai jucat foarte dur pe întreaga duratã a meciului. Ce le rãspunzi?
- Sã nu amestecãm lucrurile. Una e sã joci mai agresiv, mai bãrbãtește și cu totul altceva e sã lovești intenționat. Eu poate cã am fãcut primele lucruri, pentru cã acesta e stilul meu de a juca, intru mai tare la minge, dar am jucat corect, nu murdar.
- Sincer, te-ai speriat cînd l-ai vãzut pe Habibou la pãmînt fãrã reacție?
- Rãu de tot, pentru cã am realizat cã este vorba despre ceva foarte grav și cã totul se poate transforma într-o mare tragedie. Sincer, m-am temut pentru viața lui. Dar repet, pentru cã nu vreau sã creadã cei de la Steaua altceva, nu am avut nici cea mai micã intenție sã-l lovesc!
- Ai încercat sã te interesezi de el dupã meci sau azi?
- Am vrut, dar n-am avut cum. Chiar aș vrea numãrul lui de telefon. L-aș suna sã-i spun cã îmi pare rãu pentru ce s-a întîmplat și sã-i cer scuze. Chiar i-aș face o vizitã la clinicã, cã nu e plãcut deloc sã stai pe un pat de spital. Dacã mai aveți drum pe aici, sã mã cãUTAți și sã-mi mai spuneți cum se mai simte!
gsp
