Suspectat de un stelism excesiv, cronicile mele sunt depunctate într-o competiție cu însãilãrile ,,imparțialilor" (în sport e aproape imposibil sã fii neutru, filosofia de abordare a jocului obligându-te sã fii de partea uneia dintre tabere). Când îți faci publice gândurile (la cerere, din dorința de a epata, etcaetera) nu râvnești sã fii contestat, deși de multe ori o polemicã e beneficã în deslușirea unui fenomen. ,,Steaua și destinul ei blau grana" a fost atacatã de câțiva cititori în pixeli. Nu vizez unanimitatea (istoricește știți ce catastrofã a provocat) și nici nu mã atac. Mai degrabã contraatac. ,,Când la 28.12.1957(...) Pânã aici am apucat sã citesc și m-am oprit. Da,da, mișto articol".
Bietul Red Star Ultras, ce spaimã a tras, sã citeascã tocmai el ditamai pagina. Dadaistul involuntar crede cã poate face mișto numai pomenind cuvântul mișto. Moment nasol, raționament rasol. Poți avea alergie la trecut, ignorând faptul cã prezentul are o teribilã efemeritate(,,clipa repede ci ni s-a dat" consfințea Eminescu-nu cred cã RSU - a nu se citi râsu-ãsta sã fie la fel de suficient ca patibularul Patapievici care-l contestã pe Luceafãr). Peste 24 ore azi devine ieri. Temporalitatea ca temporalitate, dar e jenant sã scoți o frazã din context, pentru a-ți exhiba insuficiența. Nu voi anula un verb sau o sintagmã ca sã mã înțeleagã și ,,omul de pe stradã", cum deseori am fost îndemnat. Batã bulevardul pânã și-o toci pingelele, nu mã cobor eu la el. Coborâtul e mai dificil ca urcușul, știe orice alpinist.
Totuși sã detaliez rostul invocãrii anului 1957: o echipã din Est era nedoritã și boicotatã ca sã ajungã sus. Asta a fost meritul esențial al idolilor noștri: sfidarea barierelor de tot felul, de la ideologie la arbitraj, pentru a-și impune geniul (a nu se uita cã gorjeanul Brâncuși, cu loviturile sale de daltã, a lovit în piatrã, geometrizând-o, rãsturnând astfel câteva milenii de clasicism în sculpturã). În plus, am vrut sã arat cã CF Barcelona ,,s-a insinuat" în destinul Stelei și cã dubla victorie din primele confruntãri anticipa ,,vizionar" triumful sevillian, ambele echipe slujind aceleași culori(red and blue, RSU-le). Iubirea pentru Steaua se poate manifesta și ultras, dar tragedia de pe Heysel, te îndeamnã a fi ceva mai reținut. Da, da, vorba contestatarului, prima înjurãturã din peșteri a fost un uluitor factor de progres, evitându-se o iminentã vãrsare de sânge. Sudalma poate îmbrãca și haina mai elegantã a pamfletului, iar o împunsãturã de stilou doare mult mai mult decât o ranã de stilet.
Cât despre formula de echipã 4-3-2-1 (regret cã unii fani, de bunã credințã, au luat-o la modul propriu, umbrind prin raționamente pertinente școala lui Riciu), a fost doar o figurã de stil. Dacã Mungiu cu filmul ,,4 luni, 3 sãptãmâni și 2 zile" a devenit numãrul 1, iar în 1986 cu 4 victorii, 3 meciuri egale și 2 înfrângeri Sevilla ne-a consacrat pe locul 1, de ce nu l-ar inspira pe Lãcãtuș pentru o altã formulã de echipã ? A nu se uita cã de la WM (3-2-5) s-a trecut la 4-2-4 (primul care l-a inventat a fost antrenorul de la CCA Ronnay-dar invenția a fost patentatã și atribuitã campioanei Braziliei; mi-e și teamã sã spun în 1958, sã nu se supere cumva vreun futurolog; au mai pãțit-o și Paulescu cu insulina și Odobleja cu cibernetica), apoi la 4-3-3, de n-o sã evolueze la un stupefiant 10-10 pentru un amãrât de 1-0.
Dacã acut contemporanul Red Blue Ultras are ,,sânge în instalație", cum se exprimã Rahova tehnologizatã, îi servesc un subiect cu care se va consacra: ,,Steaua lui Rãdoi", cu charisma sa de lider și ,,terorist al vestiarului", cu ținuta de rãzboinic al luminii dar și de gafeur (vezi o ratare de accedere în grupele CL și pasa la Niculescu în derby-ul cu Dinamo), cu desele accidentãri care l-au ținut pe tușã aproape 2 campionate din 5, cu perfide implicãri, ca fin al nașului, în destabilizarea echipei.
Acum sã te vãd, flãmândule de prezent. Pentru un asfel de subiect, mulți au instalația în remont.
Constantin Ardeleanu
)!