Ma enerveaza atitudinea lui Mircea Sandu in raport cu transferurile Stelei. Mesajul este unul meschin, un santaj. "Din cauza acestor jucatori straini nu vom mai avea o Nationala buna". Asta ne spune Presedintele FRF. Apoi, daca nu ar fi de ajuns, aduce si un exemplu rizibil: Anglia, o tara care in ultimii ani a adus multi jucatori straini si care a ajuns sa nu mai reprezinte o forta a fotbalului mondial la nivelul primei reprezentative, chipurile, din acest motiv.
S-o luam pe rand. In primul rand nu prea-mi aduc aminte cand Albionul a avut o echipa nationala atat de buna, chiar si in momentul in care englezii jucau doar "intre ei". Desi prezenti in faze superioare la turneele finale, mereu acestia au dezamagit. A fost acea performanta din Italia (finala mica urmata de ocuparea locului patru ) si cam atat. La CM din Mexic 86 au fost invinsi de polonezi cu 3 -0 !!! Pe noi nu ne-au mai batut de vreo 38 de ani in meciuri oficiale. Mai mult, i-am batut la CM din Franta si apoi la CE din Belgia si Olanda i-am eliminat dupa ce, la pauza, ne conduceau cu 2-1. Fara Hagi si Popescu !!!
Aparent s-ar putea confirma teza lui Sandu raportandu-ne doar la aceste intalniri directe dar, mi-aduc aminte ca, dupa incheierea turneului final italian, au fost voci virulente din interiorul federatiei engleze care puneau pe seama naivitatii jucatorilor, a infrangerilor cu Germania in semifinala (dupa penalty) si Italia in finala mica (1-2 cu o gafa imensa a portarului de 42 de ani, Shilton) si in general a ruginirii fotbalului englez, faptul ca se juca intr-un circuit inchis, fara sa fie adusi jucatori straini, deci neexistand posibilitatea unei infuzii de valoare si a imprimarii unui stil latin. Deci, nu este vorba de un element de noutate aceasta insuficienta la nivelul primei reprezentative ci mai degraba un parcurs firesc.
Apoi, aducerea jucatorilor straini in campionatul Romaniei este cauzata de lipsa de valoare a jucatorilor autohtoni, pretentiile acestora la negocierea contractelor, supraevaluarea de catre conducatori a unor adevarati "muncitori cu ora la mijlocul terenului" concretizata cu pretentii financiare exacerbate, atitudinea fotbalistului roman fata de pregatire si marea performanta, iar in mod special lipsa unui proiect national privind cresterea si instruirea juniorilor care sa vizeze performanta in fotbal.
La acest ultim punct Mircea Sandu devine amnezic uitand ca ar intra in atributiile domniei sale implementarea unei strategii de dezvoltare a centrelor de juniori prin implicarea tuturor oamenilor din fotbal si prin proiecte inaintate catre guvern. Ori, Mircea Sandu a asteptat mereu ca politicul sa aiba initiativa de a se implica, dar fara ca domnia sa depuna vreun efort. In traducere, unul sa vina cu banii si altul sa ia caimacul. Mai mult, cand politicul a incercat sa traga de maneca pe unii smecheri din fotbalul romanesc Sandu si Dragomir au sarit ca arsi. Mesajul a fost clar: "avem pretentii sa ne ajutati dar nu uitati ca noi trebuie sa conducem. Nu va amestecati in treburile fotbalului".
Iar rezultatele se vad. Steaua nu mai are de mult timp jucatori ca Ilie Dumitrescu sau Dan Petrescu. Exemplul poate fi extins pentru toate ex divizionarele A pentru ca exista din ce in ce mai putini juniori de valoare, iar dintre cei care exista, multi se pierd pe drum din cauza lipsei de suport material, a mentalitatii antrenorilor sau a nepromovarii la echipele de seniori atunci cand se apropie de varsta de optsprezece ani. Cred ca mai degraba acesta sunt motivele decaderii ce va sa vina si insesi motivele pentru care zvarlugile Stelei de altadat' sunt acum inlocuite de jucatori adusi de peste mari si tari, manati de dorinta de a face spectacol si de a castiga un ban, speram cinstit.
Apoi, exista si o ultima intrebare: cand am mai avut noi o nationala de valoare dupa ce Generatia de Aur "a hotarat" ca este timpul sa se retraga? In prezent daca-i mai scoatem pe Mutu, Chivu, Goian si Lobont ne putem compara lejer cu Turcia sau Tara Galilor. Avand mari emotii in cazul unor partide de baraj impotriva acestora.
am 26 de ani, daca era neclar. Poate in 90 eram copil si n-am inteles multe din meciurile nationalei, desi le-am trait intens. Am fotbalul in sange de la 4-5 ani si-am si jucat o perioada, dar din 94 incolo putem spune ca intelegeam despre ce-i vorba, mult mai bine.