Cartea "Ilie Savu, început de Iliadã" apãrutã în 2006 încerca, în ciuda unui tiraj redus, sã-i evoce locul sãu formidabil ocupat în istoria Stelei de la începuturi pânã hãt departe în timp. Aproape nu gãsești o explicație rezonabilã de ce unii au ieșit mai în fațã decât el: astfel, mai toate statisticile menționeazã ca antrenor principal la C.C.A. în 1956 pe Dobai, iar secund pe Ilie Savu, un neadevãr. Dar care-i pretextul apariției acestei cronici, într-un anotimp în care generalul Iarnã face instrucție cu noi ?
La 9.1.2008 Ilie Savu împlinește 88 de ani. În maniera sa sobrã vom puncta flashurile sale stelare, cu care puțini protagoniști în istoria Stelei se pot lãuda: cel mai longeviv antrenor principal din istoria C.C.A./Steaua în douã legislaturi(1953/1958; 1964/1967); 22 ani a slujit clubul sportiv al Armatei, cu o diversã paletã de funcții: președinte de club, președintele secției de fotbal, șeful centrului de copii și juniori, antrenor principal; ca antrenor principal a câștigat 2 titluri(1953 și 1956) și 4 Cupe ale României; antrenorul C.C.A. la primul turneu de rãsunet al echipei de fotbal românești în Anglia(o Stea Sevillianã pe planșeta visurilor îndrãznețe); primul antrenor sub îndrumarea cãruia s-a lansat întâiul ei golgeter, Ion Alecsandrescu; antrenorul C.C.A.-ului de aur, încadrat de douã legislaturi ale lui Gheoghe Popescu; antrenorul care a cucerit o cupã în anul 1967, cu victorii exclusiv la zero; pe timpul mandatului sãu ca președinte al secției de fotbal s-a construi în anul 1974 celebrul stadion din Ghencea, leagãn al calificãrii naționalei la cele 5 turnee finale; a lansat în fotbalul mare nume de legendã ca Tãtaru I, Constantin, Cacoveanu, Toma, Vasile Zavoda, Onisie, Bone, Victor Dumitrescu, Ienei, Tãtaru II, la marea C.C.A. fiind implicat în aducerea a 12 din cei 19 fotbaliști; a fost o rotițã, cum cu modestie recunoaște, în munca de duratã a plãmãdirii juniorilor pentru prima divizie; a fost singurul stelist care a refuzat gradul de general ca sportiv(1991), așteptând 14 ani ca sã fie promovat pe merite exclusiv militare(2005); se numãrã printre fondatorii Clubului Sportiv al Armatei(1947) și al LPF; a recunoscut cu un fair play ce ține de onoare de rolul formidabil al consilierului Virgil Economu la construcția strãlucitei C.C.A., dupã cum mãrturisește cã ªtefan Kovacs a plecat la Ajax cu caietele sale de antrenament subtilizate de cineva de pe banca tehnicã; a slujit fotbalul necondiționat, cu talent, devoțiune și sacrificiu, lansând deviza de bun simț "sã jucãm dupã o idee" și bucurându-se de superlativa apreciere: "pe ce pune mâna Savu, înflorește".
În plan social remarcãm: a absolvit în anii 1940 douã școli de ofițeri de carierã: una a armatei regale la București, cealaltã în Germania, urcând toate treptele ierarhiei militare; a fost decorat cu Steaua Republicii clasa a V-a, ca dupã 1989 sã i se confere Steaua României în grad de cavaler(ca stelist cu ce putea fi decorat dacã nu cu "Steaua României" ?; a dat mâna cu personaje importante, care au marcat istoria țãrii(benefic sau malefic, judece fiecare): Hitler, Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu, Valentin Ceaușescu, Corneliu Mãnescu, Leontin Sãlãjan, Ion Ionițã, Ion Gheorghe, Ion Coman, Alexandru Drãghici, W. Roman, Gheorghe Marina, Ioachim Moga, Victor Stãnculescu; a fost îndrumãtorul, prietenul, confesorul, magistrul unor corifei cu marca Steaua, club al cãrui palmares devanseazã vitrina cu trofee a peste jumãtate din țãrile lumii. ªi câte n-ar mai fi de scris despre cel poreclit de marele portar "Il Dio", "Parașutã"! Sã ne rezumã doar la amãnuntul cã deși avea o înãlțime de doar 1.70 metri, pe vremea carierei sale de portar depãșea la sãrituri la groapã ștacheta ridicatã la 1.71 metri.
Prețuindu-l, pânã și Dumnezeu i-a dãruit o longevitate care se încadreazã și ea în coordonatele legendei. Onor la general !
Constantin Ardeleanu