Aseara Zapata ne-a scos dintr-un mare rahat. Din nou. A scos un gol ca si facut intr-un final de meci in care sunt ferm convins ca ai nostri jucatori nu ar fi reusit sub nicio forma sa reintre in avantaj. Sunt absolut convins de asta mai ales dupa ce am asistat la bucuria indecenta a lui Badea dupa un gol fasait si norocos, dupa mutarea soc Baciu in locul lui Neaga si dupa pedepsele fotbalistice ale lui Dica la adresa oricarui suporter stelist cu destinatia - pastila de calmare si probabil multi pumni in pereti sau mese.
Steaua trage de timp cu Ceahlaul Piatra Neamt! Oribil, nu? Totusi, nu ar trebui sa ne mai suprinda odata ce a mai facut-o de multe ori in acest sezon si probabil o s-o mai faca pentru ca, in Ghencea s-a instalat o stare de fapt blestemata: "Dam un gol si apoi ne retragem ca sa aparam rezultatul". Motivele? Sunt mai multe si fac parte dintr-un complex de conjuncturi dar un aspect este esential: echipa pe care o iubim nu mai are in clipa de fata puterea de a exercita o presiune continua asupra adversarului direct - si mai grav - aproape in fata oricarui adversar pe care-l intalneste in Liga I.
Daca raportam jocul favoritilor nostri la cel practicat de celelalte echipe plasate in primele sase pozitii din clasament vom constata cu mare amaraciune ca suntem singurii incapabili sa legam mai mult de trei pase cu progresie pe spatii scurte si in conditiile unui atac pozitional. Acel magarus de "5 la 2" cu pase dintr-o atingere a murit in Ghencea sau se practica pe computer. Suntem singura formatie in care jucatorul cu numarul 10 este incapabil sa "faca" doua meciuri bune consecutiv. Aseara, Dica a fost catastrofal. Pe fondul ametelii si lipsei de idei a coechipierilor, Dicanul s-a mulat ca o manusa stricand si ce mai era de stricat. A fost urmat indeaproape de Badea, un jucator cuminte si in viata personala dar atat de cuminte si pe teren. Parca suntem blestemati. Avem jucatori unici, dedicati unui singur meci. Cristea elimina Valencia si o da cotita aproape doua sezoane. Nicolita face senzatie la Betis si apoi face ce stie cel mai bine: alearga, aleeeargaaaaa. Dica face un sezon bun, dar reprezentativ este meciul de la Kiev dupa care se lasa furat de peisaje, dar si de ganduri de duca. Cica ar valora mult in strainatate dar e mai greu pe plaiurile natale. Urmeaza Badea cu doua goluri impotriva unor belgieni deloc fiorosi, cateva floricele in campionat....si atat. Orice iesire in decor a unui fotbalist stelist concretizata cu realizari trecatoare a fost imediat etichetata cu o suma a valorii individului de catre Becali urmata de.... nimic.
Revenind la jocul Stelei trebuie sa admitem ca acest mod de a practica fotbalul in care mingile se cara cate douazeci de metri in fata urmate de o pasa in spate sau de una precisa la adversar sau atunci cand jucatorii stau la distante mari unii de altii aruncandu-si mingi la plesneala se practica in urma cu cinzeci de ani, dar aceasta veste inca nu a ajuns la urechile ros albastrilor. Mai mult, jucatorii entuziasti si de viteza de gen Ochirosii si Gurita au fost lasati la vatra pentru a face fata expertilor in mimarea fotbalului ofensiv (felicitari pentru golul numarul 17).
Daca as fi in locul lui Marius Lacatus i-as pune pe jucatori dupa fiecare meci sa vizioneze caseta tehnica a partidei care tocmai s-a incheiat. Asta da pedeapsa. Le-as face si-un serial cu tot sezonul fotbalistic. Sa vada si ei pentru ce isi primesc salariile, sa inteleaga ca sustinerea din partea fanilor este una gratuita si nemeritata, sa inteleaga ca arata ca niste papuse manuite de mare circar numit AMATORISM. Probabil ca ar fi nevoie de energizante pentru ca "profesionistii" Ghencei sa reziste unei astfel de plictiseli numita "Sezonul fotbalistic secetos al Stelei".
Atingand problema antrenorului. Sincer, ma incearca amaraciunea vazand cat sufera Lacatus pe banca tehnica. Aseara zambea cand a asistat suprins la executiile magnifice ale unui jucator ce trebuia vandut de mult: Dica. Daca Fiara ar mai fi avut puterile de altadat' le-ar fi aratat propriilor elevi cum se da o pasa elementara pe o faza de contraatac de trei contra doi. Dica nu era in stare sa se tina pe picoare daramite sa pivoteze cu pasa scurta si sa suprinda adversarii cu pasele "printre" a caror secrete le stia candva. Marius Lacatus stie ca in clipa de fata echipa are nevoie de rezultate. Victoriile, chiar si cele chinuite aduc liniste, se castiga timp pentru o regandire a tacticii de joc si a strategiei de transferuri
.
Din pacate, la Steaua va fi presiune mereu, iar cu oameni ca Ilie, Argaseala si Becali e greu. Primii doi sunt slugi si repeta ca niste papagali ce le spune patronul, iar cel de-al treilea se pricepe la fotbal cum ma pricep eu la crosetat. Parca suntem blestemati. Avem mereu parte de promisiuni ce vizeaza viitorul glorios, avem un trecut la care ne reportam cu mandrie dar nu avem prezent.
Urmeaza marile promisiuni. Pentru a cata oara? Vin marile transferuri....adica reintoarcerile lui Radoi, Ghionea si Plesan. Adica reintegrarea in echipa a unor jucatori valorosi care au pierdut de mult timp contactul cu un program riguros de antrenament si cu duritatea competitiei interne. Viitorul nu suna chiar bine.
