Pãrintele Nicolae Steinhardt spune în al sãu "Jurnal al Fericirii": "A spune cã doi și cu doi fac patru nu înseamnã a declara ca Tudor Vianu cã Goethe a scris Poezie și Adevãr; cã Voltaire a murit în 1778 ori cã Balzac, domnilor, e un realist romantic.(...)Cînd alãturi de tine oamenii sunt tãiați cu ferestrãul, dacã vrei sã enunți cã doi și cu doi fac patru înseamnã cã trebuie sã urli cît te ține coșul pieptului: este o nedreptate strigãtoare la cer ca oamenii sã fie tãiați în douã cu ferestrãul. Sub domnia lui Robespierre afirmau cã doi și cu doi fac patru cei care se revoltau împotriva faptului cã niște oameni erau trimiși la ghilotinã numai pentru cã se nãscuserã nobili. Sub Calvin, la fel, cei care nu puteau sã nu se cutremure vãzînd cã sunt sortiți morții toți cugetãtorii care nu aprobau întocmai teologumenele lui maître Calvin. Sãnãtoasã aritmeticã ar fi fãcut cine i-ar fi expus lui Caligula îndoielile sale cu privire la putința de a conferi calitatea de consul unui cal.(...)La ce bun sã afirmi întristat cã Unirea ortodocșilor cu biserica romanã s-a fãcut în mod silnic ori sã te ridici cu vehemențã împotriva cotropirii otomane cînd altele erau chestiunile arzãtoare la ordinea zilei:chestiunile arzãtoare la ordinea zilei erau închisorile, erau procesele însoțite de recunoașteri și autoacuzãri ale inculpaților, erau pedepsele administrative; a le denunța pe acestea ar fi însemnat cã doi și cu doi fac patru."
Parafrazându-l pe Pãrintele Nicolae Delarohia spun și eu: chestiunea arzãtoare la ordinea zilei este prezența lui Becali George în fruntea Stelei, a protesta împotriva acestuia, și nu a lui Miticã Dragomir, ar fi însemnat cã doi și cu doi fac patru. Așa, astãzi, doi și cu doi a fost egal cu cinci!
alexblaja
