Nota Redacției: Am cuplat două articole excelente ale prietenului nostru de pasiune roș-albastră, Andrei Sava, într-un singur articol cu titlul FCSB „Hoje e empre” Steaua! (FCSB astăzi și întotdeauna Steaua)
Și în rezumatul video postat de UEFA, tot Steaua îi spune( Video AICI)
Dezamăgire
Nu se poate, o fi lăsat ciobanu` f`o valiză-n vestiarul SCP-ului. C-așa o să le zic de-acu`, mama lor de portughezi! Da` s-a uitat cineva cine-au fost arbitrii ăia? Nemți… Nemți?!? Aiurea! Păi, ziceți și voi, chiar nu s-o prinde nimeni că au fost români? Borsch (ăsta precis e din Borșa) și Lupp (ori e rudă cu Dănuț Lupu, ori e din… Ploiești). Ba și pe central l-am prins. Cică Brych îl cheamă. Dacă-l scutură bine cine treb`e, om afla că-l cheamă Brici…
Iar am rămas cu șampania nedesfăcută, iar am spart televizorul… Acu`, după dezamăgirea asta, atâta ar mai lipsi: să ajungă ”ăia” în grupele UCL. Iar noi, care ne pregătim vârtos încă de pe vremea butoanelor lui Cristi, tot la televizor… Parcă nici nu-mi vine să-mi iau altu`…
„Hoje e sempre”
Așa scria pe un banner de pe ”José Alvalade”, la meciul de aseară. ”Astăzi și mereu”… Istoria Stelei noastre în trei cuvinte. Astăzi și mereu în frunte. Astăzi și mereu purtând numele României pretutindeni în lume…
După pertinentele observații ale coregrafului de mai jos, să încerc să adaug și eu câte ceva…
Cu apărarea aia încropită și cu câțiva invalizi pe teren era normal să crească inima-n boromani. Eu o aveam cât un purice… Și uite că Steaua a renăscut, arătându-ne că ceva-ceva speranțe ar fi. Un 0-0 la Lisabona, cu Sporting, nu e un rezultat rău, dar nici un triumf căruia să i se ridice ode. Dar a fost altceva… Adversarii nu erau nici Chiajna, nici Astra, iar steliștii n-au mai fost împleticiții din primele șase etape ale campionatului nostru amărât. Au jucat de la egal la egal cu echipa clasată pe locul 3 în campionatul țării care este actuala campioană a Europei. Ba, aș zice, chiar au fost nițeluș mai buni, dar Doamne-Doamne a fost mărinimos cu lusitanii. Deh, nu degeaba pe antrenorul lor îl cheamă Jesus…
Cum eu nu-s specialist ca Marius Niculae și ca alții, îl las să vorbească pe Jorge al lor, nu pe George (vai!) al nostru: ”am jucat împotriva unei echipe bune, aflate la același nivel cu noi. Din cauza adversarilor am avut un meci extrem de dificil. …O partidă bună, în care noi am fost foarte tari în defensivă.” Asta ar spune cam totul, nu?
Dar nu pot să nu-mi fac mea culpa și să nu-mi scot pălăria în fața unui portughez. Portughez de-al nostru… Texeira, pe care l-am beștelit atât, a cărui venire la Steaua n-am înțeles-o, a fost admirabil. Așa oblojit cum a venit, la vârsta lui, la care alții sunt deja la pensie (da, la Săgeată Niculae mă refer…), Filipe a fost fără astâmpăr, infatigabil, punând osul, nu ca junele de 22 de ani Tănase… Alături de el, ceilalți băieți merită aprecierea noastră pentru felul cum au înțeles să abordeze această partidă. Cu un plus pentru Niță, Larie, bravul Marko, Pintilii cel arțăgos (eliminare gratuită, totuși…) și Alibec. Ba chiar și atât de înjuratul Enache… Ca să nu mai vorbim de Nick: ”Du-te, Dică, du-te… în grupe!!!”
Să nu uităm: o înfrângere, o eliminare n-ar fi fost catastrofă, prezența în grupele Europa League e asigurată. Și, să fiu sincer, preferabilă la ora asta. Cu un lot masiv remaniat, Steaua e încă în căutare, nu cred că are valoare de prima competiție europeană. Dar, așa cum m-au uimit aseară, de ce să nu mă uluiască în continuare? Iar cele trei ratări imense de aseară să fie făcute uitate de goluri ca acelea de la Plzeň…
Să facem iar 23 August sărbătoare națională! IT`S TIME TO SHINE!
Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray