Cand campioana ajunge sa aiba drept unic varf clasic de atac cel mai slab atacant din Liga 1, rezerva de la retrogradata Otelul, Tudorie, e cumva fiersc ca acea campioana sa nu aiba niciun gol marcat dupa primele doua partide oficiale ale sezonului.
Singura explicatie pentru aceasta achizitie ciudata pare a fi ca, de fapt, trebuia rasplatita cumva victoria Otelului de la Targu Mures care a facut-o pe Steaua campioana. Si astfel a fost inventat acest transfer-valiza. Dupa ce si-a luat o alta teapa atat de previzibila cu Tucudean, acum Steaua “izbuteste” sa aduca un atacant si mai slab decat acesta. Culmea este ca Steaua, fara atacant adevarat in acest moment, nu stie cum sa scape de Tucudean, un fotbalist de calibru doar dupa colectia din garaj.
Dupa ce ne-am minunat inca o data sa vedem ce mediocri pot fi adusi la cea mai mare echipa a Romaniei, aici trebuind sa-l onoram cu o mentiune si pe puiul de Crevedia Enceanu, sa salutam intoarcerea unui fotbalist roman adevarat in Liga 1, Ropotan. Fostul caine, devenit intre timp caine-lup la Petrolul, a facut un meci entuziasmant si poate castiga si mai mult in consistenta odata cu integrarea lui si mai profunda in acest mecanism pus pe roate de Selymes la Ploiesti. Marele favorit al lui Cornel Dinu la Dinamo din urma cu mai multi ani, Ropotan arata ca a adaugat si maturitate la calitatile sale fizice si tehnice deosebite. Petrolul are o coloana vertebrala pe care se poate baza, cu Pecanha, Benga, Ropotan, Marinescu si Nepomuceno, la care a adaugat insa niste jucatori straini de o valoare incerta, marea dezamagire fiind varful de atac tunisian Moussa.
Realitatea acestui meci este cruda pentru bombasticul patron al Stelei. Becali anunta cu emfaza sa uneori ridicola ca aceasta echipa a Stelei este cea mai buna de cand este el “stapanul” celei mai titrate echipe a Romaniei. Ei bine, “cea mai cea” echipa a simtit niste gloante trecandu-i pe langa urechi la capul lui Faugh Poret, la bara lui Nepomuceno, la sutul aceluiasi Nepomuceno spre vinclu, la finalizarea lui Rusu blocata de Cojocaru. Toate aceste gloante fiind trimise de o echipa paupera, arhitectul lotului ploiestean, Mihai Joita, trebuind sa se miste in limitele unui buget foarte stramt.
Nu sunt doar umbre in jocul Stelei. Stanciu arata cel mai bun joc al sau de cand a venit la Steaua. Acel numar 10 care i-a fost lipit pe spate nu a parut sa-l copleseasca pe atat de asteptatul coordonator al Stelei, ci mai degraba i-a descatusat jocul. Driblingurile cu care l-a ametit pe Benga urmate de un sut periculos spre poarta lui Pecanha, pasa de mare maestru pentru cursa fara vlaga a lui Enceanu sunt doar cateva dintre sclipirile lui Stanciu din acest meci. Papp ramane un fundas care poate aduce si un mare plus ofensiv, bara izbutita de fundasul Stelei confirmand jocul excelent de cap al acestuia. Muniru a crescut fata de debutul sau din Supercupa, Varela confirma ca ramane un adevarat lider in teren. Sunt niste puncte de plecare pentru cresterea in joc necesara in preliminariile Champions League. Mai ramane si ca Mirel Radoi sa ramana in contact cu realitatea cat mai lucid si sa nu mai rosteasca dupa meci cate-o fantasmagorie de genul “Enceanu a jucat FOARTE BINE”. Mirel, deocamdata nimic nu este “foarte bine” la Steaua, cu atat mai putin jocul unui fotbalist care nu stim daca are alura de Voluntari.
Autor: Mihai Mironică
Preluare de pe sport.ro
Notă
De data asta sunt de acord cu Mironică, mai puțin cu “transferul-valiză a lui Tudorie”. A fost luat de perspectivă. În rest a pus punctul pe “i”. Înclusiv a încondeiat foarte bine declarațiile sforăitoare și fără acoperire a lui Becali. Motiv pentru care l-am preluat pentru dezbatere și pe site-ul fcsteaua.ro
XRay