Steaua lui Reghe încheiat la egalitate, scor 1-1, partida din această seară fără a avea vreun șut periculos pe spațiul porții adverse și fără a marca vreun gol. Această concluzie spune totul despre tactica ofensivă gândită de Laurențiu Reghecampf dar și despre forța ofensivei sale. Totodată se remarcă încă odată subțirimea lotului, amatorismul existent în configurarea acestuia, practic vorbind despre o boală grea care tot bântuie FCSB-ul.
În cinci meciuri directe, Dinamo București, o echipă mediocră a campionatului românesc, reușește să nu piardă în fața Stelei. Mai mult, dinamoviștii au câștigat o partidă în acest sezon fiind, pentru prima oară în ultimii ani, pe plus în confruntările directe cu roș-albaștrii.
Cu un lot construit după ureche, o consecință firească a stilului tejghetar impus de Becali și fără a avea un vârf veritabil pe teren până la introducerea lui Tade, un atacant cu o prestație foarte slabă în această seară, roș-albaștrii s-au văzut în dese faze în situația de a plimba mingile de pe o bandă pe alta într-un joc steril ce i-a avantajat pe dinamoviști.
Singurii jucători care au jucat bine în tabăra roș-albastră au fost Popa, Niță și Alin Toșca, o notă bună putând fi acordată și lui Pintilii în ciuda eliminării sale. Stanciu a fost mult sub prestația meciurilor anterioare, Chipciu a stat degeaba în teren încurcându-l în dese rânduri pe Hamroun și fără a avea o sincronizare cu Mumcilovici, un fundaș stânga care și-a arătat limitele în acest meci.
Stancu și Varela au greșit grav la golul egalizator, primul a pierdut mingea ca în curtea școlii într-o zonă în care niciodată nu ai voie să driblezi, mai ales atunci când ești cu fața către propria poartă, iar al doilea s-a poziționat naiv, mai degrabă străduindu-se în a-și lăsa adversarul direct să scape singur cu portarul stelist Niță.
Arbitrul Tudor, supus serios unei presiuni parșive înaintea partidei, fiind acuzat că ar avea o simpatie pentru Steaua, a fluierat orice fază în avantajul dinamoviștilor. Fără a vicia rezultatul se poate afirma faptul că Tudor a avut o prestație răuvoitoare și că tactica dinamovistă și-a făcut efectul.
Așa cum ne-a obișnuit, FCSB-ul lui George Becali este o echipă fără spirit, lipsită de o galerie veritabilă care ar încuraja doar numele și marca Steaua București și nu FCSB, cu un public duplicitar care creditează cuplul MM-Becali în ciuda batjocurii celor față de istoria acestei echipe și față de simbolurile acesteia. Pe fondul zbaterilor cauzate de această lipsă de identitate, de jena existentă la nivelul suporterilor, la meciurile Stelei lipsește acea trăire nebună, acel freamăt al tribunelor care altă dată i-ar fi purtat pe roș albaștri către victorie.
În aceste condiții nu este de mirare că în orice confruntare directă cu echipa Dinamo, suporterii alb-roșilor domină copios fondul sonor. Problemele Stelei vor continua și în ceea ce privește imaginea și relația cu suporterii deoarece mii de suporteri steliști au făcut un pas în spate. Pe bună dreptate, după ce ai prins CCA-ul, pe Voinescu, Iordănescu și apoi anii 80 cu Răducanu, Lacatus, Boloni și Stoica, apoi echipa lui Adi Ilie, a lui Miu, Prodan, Roșu, Panduru, Gâlcă și Militaru, cum naiba să te identifici cu niște oameni care au făcut pușcărie pentru furtișaguri și care acum îți spun că vechea echipă de care te-ai îndrăgostit și tot ce reprezintă aceasta, siglă, marcă, simboluri, nu mai face doi bani?
Acum este timpul ca să apară Becali la rampă. Din nou. Ingenuu, vizionar, strateg, investitor. Aceleași televiziuni care-i pândesc orice gest, același meltean care pune aceeași placă. El va schimba, va da afară, va aduce pentru ca peste un an să ne pună placa ediției 2017 în care-i va da afară pe alții și va aduce jucători de valoare care vor ajunge să valoreze 20 de milioane de euro. O cifră pentru care a făcut o obsesie, probabil un prag psihologic sau unica sumă pe care ar putea-o înțelege. Este un delir pe care l-am tot auzit și văzut de atâtea ori încât nici nu mai avem puterea de a ne scandaliza. Între timp este din ce în ce mai clar că echipa Steaua București nu mai există, iar groparul este văzut ca salvator. Iar problema cea mai mare este că nu se mai poate face nimic pentru Steaua.
Il Soldatino