Meciul a început cu obișnuita coregrafie a balerinilor pecehași. Superbă, apreciază GSP-iștii.”Din mii de piepturi azi veți auzi…” Nu, nu ceea ce auziți mereu de la hipersexuați, ci… ”Dinamo joacă din adâncul inimii”. Și un tricou cu ditai câinele fioros (?!?). ”Superba” mi s-a părut infantilă…
După vreo trei minute în care au încercat să joace din adâncul inimii, cățelușii ce se cred pitbulli au fost întorși pe toate părțile de steliști și, inevitabil, a venit golul. Pasă superbă a lui Stanciu, pătrundere a fundașului dreapta Enache și șut în colțul porții dinamoviste: 1-0. Era minutul 17 și ”ofensivii” Strâmbului erau sufocați. Atacuri după atacuri și Chipciu îi amețește pe fundașii dinamoviști, dar Černiauskas apără miraculos. Mai bine, că știți ce periculos scor e 2-0… Și a venit minutul 43. Momčilović e aproape de gol, dar alunecă în careu. Steliștii cer penalty, sunt neatenți și Gnoheré pleacă pe contraatac. Bourceanu face una din prostiile cu care ne-a cam obișnuit și-l faultează grosolan. Galben. Cum Bizonul părea groggy, Balaj înroșește galbenul. Bourceanu e eliminat și vederea roșului îl readuce la viață pe Bizon, mai vioi ca înainte… Oricum, sper că e ultima oară când văd pe teren epava asta obosită care a ajuns Bourceanu. Reghe explodează și e trimis în tribună…
Repriza a doua a început cu o schimbare logică – a ieșit Marica și a intrat ceea ce ar fi trebuit să înlocuiască închizătorul – Filip. Și, dintr-o fază care nu anunța nimic, Ekeng prinde o torpilă de la vreo 30 de metri și-l lasă mască pe Cojocaru. Poate să repete șutul de o mie de ori, a doua oară nu-i mai reușește. Dar azi i-a ieșit…
La numai câteva zeci de secunde, Adi Popa (apărut aproape pe șest în locul lui Stanciu) face o cursă ca-n zilele bune, șutează, portarul respinge și Chipciu (da, el!) reia în plasă. Scor mai aproape de normal: 2-1. Și, dacă a ieșit Stanciu, Reghe îl scoate și pe Hamroun. Bine, bine, dar cine e play-maker, că Kharja nu prea e în apele lui?
Noul intrat, Tadé, ca întotdeauna, muncitor, și atât. Joc confuz, cu Dinamo îndrăznind mai mult decât în meciul cu Astra, steliștii precipitându-se și Balaj cu destule decizii aiurea – Adi Popa faultat la marginea careului (sau intrase?), dar se fluieră fault în atac, Momčilović e lovit zdravăn cu cotul în ceafă de un dinamovist într-un duel aerian, se prăbușește, dar sârbul nostru nu e artist ca Gnoheré. Așa că, în loc de roșu, Balaj nu dă nici măcar galben…
Și, ca în toate meciurile cu Dinamo din ultimul timp, proverbialul noroc al lui Rednic își spune iar cuvântul. Un carambol în careul stelist și mingea țopăie taman la Vojnović II, singur-singurel cu ditai poarta-n față. 2-2…
Până la sfârșit n-a mai fost mai nimic, așa că, pentru a cincea oară în ultimele șase meciuri, se consemnează remiză. Un egal echivalent cu o înfrângere pentru Steaua, pentru că el înseamnă eliminarea din Cupă, al doilea trofeu ratat. Mai rămâne surogatul ăla de cupă în care joacă echipele de rezerve. Să fie la ei…
Dezamăgire cruntă, desigur. Să nu poți să învingi o echipă ca Dinamo e semn de neputință. La urma urmelor, fără o serie de rezultate norocoase, strâmbii n-ar fi meritat să se numere printre primele șase echipe. Dar, deh, scorul de pe tabelă contează. Așa că Reghe s-a făcut din nou de râs, frustrarea jucătorilor ar putea să aibă urmări extrem de neplăcute, ratarea locului 2 fiind bomboana pe colivă. Să sperăm că steliștii vor trece peste cele două eșecuri decisive în numai cinci zile și vor lupta până la capăt. Pentru titlu, pentru locul 2, om vedea. Mai jos de atât nu se poate…
Nimic despre ultimele gâlgâieli ale ăluia de la Palat. Îl ignor. E mai bine, ca să nu-mi bateți obrazul că vorbesc urât …
Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray