CFR vrea titlul la masa verde!!! „Cheferiștii” au depus dosar la Comisiile FRF solicitând depunctarea Stelei. Ardelenii își bazează memoriul pe declarațiile lui Becali „echipă ungurească”, dar au inclus și faptul că Becali a încălcat regulamentul când l-a contactat pe „Bursuc”.
Ieri, 20 aprile, Dan Petrescu a avut o atitudine fairplay, spunând presei că discuția cu Becali a fost total inofensivă: „Gigi Becali m-a contactat cu o zi înainte de meci, dar n-a încercat să mă influențeze. Nu e problema mea ce face clubul”.
Referitor la convorbirea telefonică cu Dan Petrescu
Despre această convorbire a spus public însuși Becali la TV, acum o lună de zile. „Fostul” patron al Stelei a recunoscut ca l-a sunat pe antrenorul CFR-ului chiar în ziua meciului dintre cele două echipe, pe fondul replicilor acide care apăruseră intre MM Stoica și Dan Petrescu. Becali l-a sunat pentru că Petrescu a spus: „dacă sunt bărbați să mă sune pe mine nu să-mi spună prin presă”.
- „MM are el prietenia lui cu Dan Petrescu, îşi permit să se ironizeze. Eu am vorbit cu Dan Petrescu. A zis că dacă era bărbat, suna. Şi i-am zis: da, băi, Dane. Eu sunt bărbat şi te sun pe tine. Şi îţi spun aşa. Băi, eu nu am nicio treabă cu tine.Nu te-am jignit niciodată cu nimic şi nu am zis să pleci din ţară. Tu dai în România. Eu o iubesc şi o accept aşa cum e şi am făcut şi puşcărie. Asta nu înseamnă să înjuri tu arbitrii. Acolo tu eşti comandant, tu eşti preşedinte, eşti tot. Noi avem un război cu tine până la final. La final, mâ întâlnesc cu tine, te îmbrăţişez şi cu asta basta”, a declarat Gigi Becali la DigiSport pe 22 martie.
- Video cu declarația lui Becali din 22 martie, care sunt o probă pentru spusele lui Petrescu din 20 aprilie
Referitor la „echipă ungurească”
„Mă lupt împotriva ungurilor! Cum să fie CFR campioană în centenarul României? Orban, premierul Ungariei, vrea cu disperare CFR campioană. Eu, Becali, îi spulber pe toți. Să nu creadă ei vreodată că o să-i mai ajute arbitrii, în centenarul României!”
Gigi Becali, la începutul lunii februarie
Echipa se numește CFR Cluj 1907! Se știe că între 1868 și 1918 Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro-Ungar. Deci, la origine e echipă ungurească. Se numea, Kolozsvári Vasutas Sport Club (KVSC) și a luat ființă în noiembrie 1907.
În România anilor ’50 și ’60 a existat Regiunea Autonomă Maghiară. Era o jignire dacă spuneai cuiva de acolo ungur (maghiar = ungur în DEX!)? Comuniștii spuneau de fiecare dată când se adresau poporului: „români, maghiari și alte naționalități”. Îi jignea?
- Regiunea Autonomă Maghiară (Magyar Autonóm Tartomány) a fost o diviziune administrativ-teritorială a Republicii Populare Române, înființată în anul 1952 și care a existat până în anul 1960, când a fost înființată regiunea Mureș-Autonomă Maghiară, până în 1968, când s-a trecut la administrarea pe județe.
Patronul echipei CFR Cluj, începând cu 2001, a fost tot un ungur, Árpád Pászkány. A spune echipă ungurească e la fel de „jignitor” cum ai spune că FC Botoșani e echipă moldovenească. Mai mult, oficial se scrie și se spune „cetățean român de naționalitate maghiară”, valabil și pentru ungurii născuți în România, nu doar cei veniți de pretutindeni! Ce, e o rușine să te numești ungur??
Referitor la cerea de depunctare pe motivul de mai sus
În 1947 a fost posibilă, prin comanda „Sistemului”, chiar și o excluderea a unui club din fotbal pentru ceva asemător. Echipa Carmen a fost exclusă de FRF datorită ironiilor făcute de patronul echipei, Ionel Mociorrniță, la adresa evreilor și echipelor sindicatelor comuniste.
- Ionel Mociorniţă a fost un entuziast al fotbalului interbelic. Beneficiind de marea avere a tatălui său, Dumitru Mociorniţă, a preluat destinele echipei „Întreprinderii de Pielărie Mociorniţă”, pe care a transformat-o într-un adevărat colos fotbalistic, Carmen Bucureşti.
Mociorniță, un avocat slobod la gură, declarase ironic, cam ca Becali, că pentru el nu contează campionatul național, ci lupta pe care o duce împotriva echipei Ciocanului (echipa comunității evreieşti, viitorul Dinamo) şi împotriva echipelor ceferiste (CFR București-viitorul Rapid și CFR Timișoara), cluburi ale sindicatelor comuniste. „… cu una ne răfuim rasial, cu celelalte ne răfuim politic”, spus atunci Mociornița. De fapt cu acele echipe se lupta la titlu.
- Pe 20 august 1947, FRF a decis „excluderea grupării Carmen din Bucureşti din cadrul Organizaţie Sportului Popular”. Extras din ziarul Sportul popular, din 21 August 1947, care a publicat decizia FRF. „Făcându-ne datoria şi eliminând din sport această rămăşiţă reacţionara care prin gura conducătorilor Mociorniţă şi Vizante nu se sfiiesc să afirme că pentru ei nu contează campionatul naţional, decât lupta pe care o duc împotriva Ciocanului şi împotriva echipelor ceferiste declarând `cu una ne răfuim rasial, cu celelalte ne răfuim politic.`” Ca urmare, gruparea este radiată, iar „jucătorii sunt liberi să se legitimeze la orice grupare din cele indicate de federaţie”.
Ăsta a fost motivul oficial al FRF, de fațadă, în fapt Sistemul voia să se scape de incomodul Mociornița și echipa lui Carmen. Ceea ce s-a și întâmplat. Au exclus echipa, iar mai apoi l-au arestat și pe Mociorniță confiscându-i toată averea.
Proaspăta înființată (în același an, 1947), AS Armata, deși fusese înscrisă în Divizia B, a fost mutată peste noapte de FRF în Divizia A pe locul echipei Carmen în aceeași zi în care a fost exclus clubul lui Mociorniță! Pe ce criteriu s-a făcut? De ce ASA, o echipă nou înființată și nu alta din Divizia B, sau una din recent retrogradatele sportiv din Divizia A? Păi, e simplu, comanda Sistemului!
- Pe data de 21 august 1947 Sportul Popular care anunța ”introducerea” nou înființatei echipe A. S. Armata în Divizia Națională A. ”Prin excluderea grupării Carmen din mișcarea sportivă, s-a creat un loc liber in competiția diviziei naționale A de football. În fața acestui fapt, comitetul executiv al F.R.F.A a decis în ultima ședință, introducerea echipei A. S. Armata, în locul vacant. Prin hotărârea luată se dă o deplină satisfacție armatei (…) De acum încolo, în fiecare zi, de la ostașul simplu, până la cel mai înalt grad vom urmări rezultatele clubului nostru A. S. Armata.”
Notă. Înainte de excludere, pentru a-și apăra echipa de comuniști, Mocioniță a recurs și el la o stratagema cu sindicatele, ca Becali cu acțiunile, încercând să mimeze neimplicarea și amatorizarea jucătorilor. Nu i-a ajutat la nimic! „Soarta” îi era deja scrisă de Sistem.
Va avea Becali soarta lui Mociorniță?
Acum, după 71 de ani, tot cu ajutorul unui CFR și FRF, Burleanu și Talpan pot da lovitura. Primul a spus public, chiar în campanie, la sport.ro, că vrea să dispară Becali din fotbal, al doilea, Talpan, ar vrea locul FCSB-ului din Liga 1, ca în 1947!
Cert este că Becali are alura unui om disperat, iar acțiunile lui din ultimele zile, de când a aflat de la Argăseală și de demersul CFR-ului, trădează gesturile unui om cu frica în oase, vânat din toate pozițiile. Pe lângă jalba CFR-ului, mai sunt din partea CSA și 2 procese mari pe rol: cel legat de nume, Recurs la ÎCCJ și cel pe un prejudiciu clamat de 37 mil euro, aflat la instanța de Fond.
Să inventariem evenimentele majore:
- Becali, patronul FC Steaua. Pușcăria încasată numai de la ÎCCJ în dosarele care vizau CFR Cluj – cazul valiza (transformarea peste noapte a unei premierii folosite legal zeci de ani, în mită ) și Statul (un schimb de terenuri cu statul, inițiat de stat și aprobat de CSAT, devine brusc ilicit cu privatul vinovatul principal). Ambele procese au fost câștigate la Fond și Apel, dar l-a înfundat ÎCCJ.
- FC Steaua. Deposedarea de marcă (tot numai la ÎCCJ, după ce a câștigat la Fond și Apel), de Numele Steaua (la Curtea de Apel, după ce a câștigat la Fond) și de cele 37 milioane euro vizate în procesul pe rol.
Notă! Iuliu Mureșan, președintele de la CFR Cluj, recunoaște public în 2004 că au premiat exact ca în cazul valiza. DNA nu s-a mai autosesizat și nu au pățit nimic. În schimb Becali a luat 3 ani de pușcărie pentru aceeași faptă!!
Cele scrise mai sus par toate decupate din același același film: „Steaua căzătoare a lui Becali”, în regia Sistemului!
Astfel, o depunctare sau o excludere din Liga 1 nu ar mai mira pe nimeni!
Prietenul nostru de suferință roș-albastră, Andrei Sava, a scris in 18 august 2010 un articol special despre evenimentul cu Mociorniță, pe îl găsiți mai jos. Îl postez aici pentru a se înțelege mai bine ce s-a întâmplat atunci și ce asemănări pot fi cu zilele noastre. Dacă sunt!
X Ray
Refuzul lui Mociorniţă
Pentru a putea participa la primul campionat de după război, Mociorniţă a fost obligat să schimbe, formal, statutul echipei într-una sindicalistă, membră a O.S.P. (Organizaţia Sportului Popular), condiţie obligatorie pentru a se putea înscrie. Dar se ştia că rămăsese echipa lui, iar patronul cheltuia sume foarte mari pentru pasiunea sa, ceea ce a dus la o luptă crâncenă cu celălalt frumos nebun al fotbalului, baronul Neumann, patronul ITArad.
30 noiembrie 1945. „Gazeta sporturilor” titra mare pe prima pagină: „Dinamo (Tbilisi) joacă la 6 şi 9 decembrie pe stadionul ANEF cu Carmen şi C.F.R.” Normal, doar pe vremea aia nu existau clonele comuniste, nu? Ulterior, dintr-un alt număr, aflăm că primul meci nu s-a disputat din cauza refuzului patronului Carmen, Mociorniţă. Cauzele au fost dezvăluite de fiica lui Ionel Mociorniţă, Marie-Rose: „… ministrul de Externe, Ana Pauker, l-a chemat pe Ionel Mociorniţă într-o întrevedere particulară, unde i-a cerut pierderea meciului de către Carmen pentru a demonstra publicului român superioritatea indiscutabilă a omului sovietic.”
Gruzinii n-au mai jucat nici cu C.F.R. Cu toate acestea, n-au fost prea supăraţi (stătuseră vreo lună în România, unde cu siguranţă era mai bine decât la ei acasă…) şi, pe 4 ianuarie 1946, „Sportul popular” publica telegrama adresată de conducătorii clubului sovietic primului ministru dr. Petru Groza: „Venirea noastră în România ne-a arătat că s’a pus bază temeinică prieteniei între poporul român şi cel sovietic. Trăiască democraţia română, bla-bla-bla.” Groza a dat şi-o recepţie la plecarea delegaţiei sportive sovietice, iar în cuvântarea rostită a afirmat: „doresc revederea echipei care ne-a delectat”. E evident că s-au făcut eforturi serioase de a face uitat refuzul lui Mociorniţă.
Pe aceeaşi primă pagină apare, însă, şi un articol în care se anunţă „Clubul Carmen în cercetarea Comisiei sportive a Confederaţiei Generale a Muncii”. Judecata a fost rapidă, clubul fiind „suspendat de la orice activitate în viaţa sportivă”.
Pe 19 aprilie 1946 s-a dat următorul verdict în acest atât de mediatizat caz: „Se aplică mustrare publică grupării Carmen şi i se interzice, pe timp de un an, de a juca cu grupări străine”.
Sfârşitul a venit în vara lui 1947, după un meci în care Carmen zdrobise Ciocanul (fostul Macabi, echipa comunităţii evreieşti) cu 6-0, pe stadionul Giuleşti. Povesteşte Angelo Niculescu: „Am încins o horă la mijlocul terenului, pasând mingea de la unul la altul. Câţiva jucători de la Ciocanul au încercat să ne fure mingea, ceea ce a stârnit hohote de râs în tribună. Am văzut oameni care s-au prăbuşit ţinându-se cu mâinile de burtă. Mai apoi, Bazil Marian a adus publicul în culmea isteriei, după ce s-a aşezat pe minge în cercul de la centrul terenului şi şi-a dus mâna la ochi, făcându-se că îşi caută adversarii. Tot stadionul era în delir.”
Ca urmare, pe 20 august 1947 s-a decis „excluderea grupării Carmen din Bucureşti din cadrul Organizaţie Sportului Popular”. Motivaţia este extrem de interesantă: „Făcându-ne datoria şi eliminând din sport această rămăşiţă reacţionara care prin gura conducătorilor Mociorniţă şi Vizante nu se sfiiesc să afirme că pentru ei nu contează campionatul naţional, decât lupta pe care o duc împotriva Ciocanului şi împotriva echipelor ceferiste declarând `cu una ne răfuim rasial, cu celelalte ne răfuim politic.`” Ca urmare, gruparea este radiată, iar „jucătorii sunt liberi să se legitimeze la orice grupare din cele indicate de federaţie”.
Locul Carmenului a fost luat de nou înfiinţata echipă a Armatei, ce fusese înscrisă iniţial în divizia secundă. Totuşi, la ASA au ajuns doar Panait şi Gheorghe Popescu, care erau militari. Cei mai buni jucători, internaţionalii Valentin Stănescu şi Bazil Marian, au fost racolaţi de CFR Bucureşti. Deşi nu erau ceferişti…
Ionel Mociorniţă a fost arestat la 10 mai 1948, făcând şapte ani lungi de puşcărie comunistă. Dupa eliberarea din închisoare, a lucrat ca simplu muncitor într-o fabrică de pungi de hârtie, locuind într-o mansardă mizeră, cu WC-ul şi apa în curte. Din când în când, mai treceau cunoscuţi, foşti fotbalişti ai Carmenului, frizerul de la fabrică şi alţii care mai aduceau câte ceva de-ale gurii sau, pur şi simplu, să îl vadă. Era felul lor de a mulţumi omului care îi ajutase la nevoie şi a cărui lozincă era: „Să fii om oricât ar costa!”. În 1974, soţia (pictoriţă de icoane bizantine) şi fiica au reuşit să plece în Canada. La insistenţele guvernului canadian, i s-a permis şi lui Ionel Mociorniţă să emigreze, în 1977. S-a întors imediat după Revoluţie, dar a plecat dezamăgit, aşteptînd o schimbare reală. Avea să mai facă o încercare în vara lui 2005, când l-a împiedicat starea sănătăţii. De altfel avea să moară la sfârşitul lui octombrie.
Andrei Sava
