Nu voi comenta interpretările jurnaliștilor, ci voi face o scurtă analiză a documentului CSA din care se reține:
– Clubul Sportiv al Armatei va stabili prin licitaţie numele companiei care se va ocupa de întreg procesul de evaluare. Luni, 20 aprilie, CSA aşteaptă depunerea dosarelor din partea firmelor interesate de această evaluare. Firmele trebuie să fie atestate de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România(ANEVAR).
– Costul evaluării este de 417.000 de lei, aproximativ 95.000 de euro, fără TVA (117.800 euro cu TVA). Plata se va face de către CSA din fonduri proprii și subvenții. Subvențiile sunt de la bugetul de stat și reprezintă 80% din bugetul anual al CSA.
– Procesul de evaluare va dura maximum 3 luni, după care marca va putea fi valorificată cu un anumit preţ.
Conform caietului de sarcini, evaluatorii vor trebui:
a) Să stabilească valoarea de piaţă a brandului “Steaua Bucureşti” la data de referinţă 31.12.2014.
La punctul 1, obiectul procedurii de achiziţie precizează: “În vederea stabilirii taxei de licenţă pentru activitatea de fotbal se va avea în vedere palmaresul CSA Steaua Bucureşti din anul 1947 până în prezent, indiferent de semnul grafic folosit.”
Sunt curios cum experții ANEVAR vor putea să evalueze un palmares „din anul 1947 până în prezent” în contul CSA, când din 2003 la acel palmares a contribuit S.C. Fotbal Club Steaua Bucureşti S.A. și a depins de investițiile și performanța echipei de fotbal angajată, plătită și condusă de FC Steaua Bucuresti, nu de sigla sau de CSA care nu mai avea în portofoliu activitatea fotbalistică.
b) Stabilirea prejudiciului în perioada 2004 – 31.12.2014.
La litera d) se prevede cerința: “Stabilirea prejudiciului utilizării mărcii „Steaua Bucureşti” de către S.C. Fotbal Club Steaua Bucureşti S.A. în perioada 2004 – 31.12.2014.”
Sună a tun financiar și va fi un război juridic fără armistițiu. De ce?
– În 2014 ÎCCJ a anulat omologarea siglei din 2004, dar CSA deține acea siglă doar din 2014, dată la care a întregistrat-o legal la OSIM. În consecință, în perioada 2004-2014, S.C. Fotbal Club Steaua Bucureşti S.A. a folosit o siglă care legal nu mai era în proprietatea intelectuală a nimănui.
– Dacă la punctul a) arogarea palmaresului din 2003-2014 în evaluarea mărcii va fi o luptă juridică la baionetă, punctele a) + b) suna economic a tun, din moment ce în perioada 1996-2003 clubul era în insolvență nedeclarată, înglodat în datorii și abia din 2010 a trecut pe profit. Perioada 2003-2014 se va pune la socoteală prin punctul a) în evaluarea mărcii, deci va crește valoarea mărcii, dar aceeași perioadă va fi și bază de calcul pentru un prejudiciu la punctul b).
Deci plus valoarea adusă mărcii de SC FCSB SA se constituie apoi și în prejudiciu adus CSA.
Concret, in cazul a) evaluarea marcii va ține cont că între 2003-2014 a fost „Palmaresul X” care a generat „Total venituri Y„. In cazul b), prejudiciul va fi același procent din „Total venituri Y” folosit la evaluarea mărcii.
Dacă S.C. Fotbal Club Steaua Bucureşti S.A. va cumpara licența, va plăti pentru ea % din „Total venituri Y” realizate în 2003-2014, dar suplimentar va mai plăti o dată aceeași sumă ca prejudiciu. E greu de presupus ca Becali va accepta, mai ales că este vorba de licență (drept de a folosi), nu de vânzare marcă. Nu mai spun că pentru evaluare, în varianta cerută de CSA, experții au nevoie de bunăvoința S.C. Fotbal Club Steaua Bucureşti S.A. pentru a le pune la dispoziție documentele contabile.
E clar ca „Razboiul Stelelor” abia acum va incepe. În articolul „Bomba cu al 12-lea ceas” am intuit că bălciul siglei e departe de a vedea linia orizontului, ci numai linia frontului. Singurii care vor câștiga vor fi avocații, că de pierdut cred că vor pierde ambele părți.
Din pacate …
XRay