De ce Steaua

Mi se rupe-n paișpe’ de Cupa Campionilor Europeni! Știu, este târziu când scriu aceste rânduri și probabil credeți că sunt prea obosit. Dacă vă faceți griji in privința consumului de alcool, mărturisesc că il consum ocazional, iar în această zi deloc.

Echipa pe care o iubesc a câștigat trei trofee sezonul trecut din tot atâtea posibile. Știți ceva? Mă doare pe mine undeva de treaba asta. Nu, nu consum etnobotanice și dacă mă întrebați, nu am fumat o țigare în viața mea.

Eu sunt stelist și iubesc Steaua indiferent de cine și de ce. Sunt mulți care cred că prestația de moment și rezultatele de conjuctură determină succesul unei echipe la audiență. Da, așa este! Succesul determină audiența! Dar vă înșelați dacă credeți că trofeele aduc suporteri. De fapt nici nu îmi mai bat capul cu aspectul ăsta și vă spun că mă doare în cot de câți suporteri are Steaua sau Botoșaniul. Nu despre asta este vorba în fenomenul acesta.

Să vă întreb ceva: credeți că suporterii lui FC Caracal ar avea mai puține motive de mândrie decât suporterii FC Steaua? De ce trebuie să fi mai puțin mândru dacă te naști în Petroșani, de exemplu, și iubești echipa locală, dar ai motive să fi mândru că ești suporter Steaua?

Să vă întreb altceva: să spunem că aveți un frate … cam retardat. Sigur că vă apreciați prietenii și colegii cu un IQ ridicat, dar atunci când se ia cineva de fratele vostru nu vedeti negru in fata ochilor și îi apărați onoarea? Sigur că apreciați pe cei mai inteligenți și mai frumoși, dar se compară ei cu familia voastră?

Să vă mai întreb ceva: ba nu , nu vă mai intreb că v-ati prins de idee și oricum exemplul cu patriotismul (care urma) pică pentru ca ne băgăm mai toți picioarele în ea de țară cum știm mai bine. Da, stiu ca patria este familia noastră, dar … vorbim altă dată despre asta.

Ma intreb, de ce Steaua? De ce dracu țin eu cu Steaua? Este pentru că avem cele mai multe campionate? Pentru că suntem tatăl lor în Cupa Romaniei? Pentru că jucăm pe un stadion smecher (auci, asta doare!)?

Mă întreb, dacă după revoluție aveam destinul lui Dinamo, căștigam trei campionate și ne făceam de cacao în Europa, renunțam să mai țin cu Steaua?

NU! Eu cred că eram și acum stelist indiferent în ce Ligă activam. Și atunci intreb încă odată: de ce dracului țin eu cu Steaua? Nu prea știu care este răspunsul vostru când vă intrebați asta, dar eu știu ce simt. Pentru mine Steaua înseamna familia mea.

Am amintiri frumoase cu partide pe muche de cuțit, când întorceam rezultatul în ultimul minut. Am amintiri sfâșietoare cu meciuri în care nu ne iesea nimic și ne luau la pase desculți din lumea a treia. Am atâtea amintiri cu jucători demni care indiferent de rezultat au venit să ne salute făcându-mă să mă simt parte din familia lor. Am amintiri atât de plăcute în peluza cu frații mei. Știu că nu sunt ultras, nu fac deplasări, dar de câte ori pășesc în sectorul nostru parcă mă liniștesc. Știu că poate să urmeze o seara magică sau o noapte de coșmar, dar sunt acolo cu ai mei și nu îmi este frică! Știu că poate să iasă nasol, dar spre stadion merg pe drumul acela încărcat de atâtea amintiri, pierdut printre cei ca și mine, frații mei!

Nu imi pasă când Steaua câștigă, nu imi pasă când Steaua pierde. Nu imi pasă pentru că nu am de ales, Steaua este familia mea și nu o voi trăda indiferent de momentele proaste sau bune prin care trece.

Aș fi vrut să vă povestesc și despre inima care îmi sângerează. Despre cât de tare mă doare cearta și ura din sânul familiei mele. Dar nu, nu vă mai povestesc pentru că știu că și voi suferiți și stiu că doare când învârți cuțitul din rana.

Dar vă spun totuși, fratilor! Mă doare! Simt că familia mi se destramă și mă doare.

Dar știti ceva? Mă doare în cot de chestia asta! Oricum nu am de ales, fie că frații se împacă, fie că familia se rupe, eu nu am de ales. Tot cu Steaua am să țin. Fie că ajungem rupți în genunchi în Liga X, fie că vom străluci în toată lumea, eu tot cu Steaua am să țin.

Autor: Cristi Cosor