Mai sînt doar patru zile pînă la meciul cu Partizan și întrebarea e dacă ulciorul va merge din nou la apă
Ne temem de crocodili că nimeni nu are coșmaruri cu țînțari, dar în 2014 țînțarii au omorît peste 700.000 de oameni, iar crocodilii, trei! Statistica vine din revista „Time” așa că nu e prea mult de comentat.
Pentru Steaua, un țînțar era să fie Trencin. Nici Partizan Belgrad nu e vreun crocodil potrivit calculelor hîrtiei. Numai că lucrurile s-au schimbat enorm.
În 2009, Steaua îi datora lui Becali 20 de milioane de euro. Din 2011 și pînă acum, el și-a scos banii și a intrat pe profit istoric. Cum? Cu banii de la UEFA, desigur.
Becali a avut o intuiție de business greu de suportat pentru noi care ne socotim deștepți, iar pe el, un prost. Patronul Stelei a plătit local și a încasat global. E visul oricărui producător din țările emergente. Să achite salarii de România și să taie facturi de Germania.
Putem spune, disprețuitori, că „i-a ieșit”, dar adevărul e că a gîndit așa, nu i s-au rostogolit banii în cont dintr-o întîmplare.
Între timp, lucrurile au evoluat. Ca pe orice piață, avantajul primilor intrați nu durează la nesfîrșit. Industria fotbalului finanțat din premiile UEFA a devenit hipercompetitivă. Așa cum, în Liga 1, au răsărit CFR sau Unirea Urziceni sau Oțelul, la fel s-a întîmplat în toate campionatele dintr-un front sportiv care pornește de la Viena și avansează pînă aproape de Samarkand.
Sute de patroni descurcăreți de cluburi din țările sărace ale continentului au intuit oportunitatea și au intrat în competiție pentru banii de la centru. „Știu că nu mai e ca înainte, alții aplică aceeași formulă”, a mărturisit Becali acum ceva vreme unor apropiați.
Simte, așadar, schimbarea. Ideea e dacă el realizează cît de profundă este aceasta. Astăzi, nu mai e suficient să pui la lucru niște talente locale, e nevoie de organizare europeană ca să ajungi la recompensa cu același nume.
Dacă e deplin onest cu el însuși, Becali admite că, de fapt, organizarea e ceea ce-i lipsește. El nu e un manager – are intuiție, lăcomie, respect pentru bani, calități ale antreprenorilor, dar nu posedă nici simțul detaliilor și nici răbdarea de a gîndi în geometria variabilă unde intră mai multe paliere: imagine, rezultat sportiv, bani…
Într-un fel sau altul, chiar și în epocile de haiducie economică, cînd mergea „și așa”, a beneficiat de managementul altora. La club au fost fie MM Stoica, fie Pițurcă, Olăroiu sau Reghe fiecare în felul său buni lideri, meseriași care-i stăteau în față patronului și potențatori de ambiție colectivă.
Cu atît mai mult e nevoie de organizare azi, cînd concurența a crescut și fotbalul s-a rafinat.
Miercuri, pe Național Arena, sosește Partizan. Nu e nici un țînțar, nici un rechin. Însă știți care e al doilea cel mai periculos animal al planetei, după țînțar? Melcul. Poartă nu știu ce germene letal pentru oameni. Și te prinde din urmă, chiar dacă se mișcă încet.
Cătălin Tolontan, 25 iulie 2015
Preluare de pe www.tolo.ro