Chipciu. Deruta. Armata

La scurt timp dupa acest meci anost de la Timisoara, pierdut aiurea (dar tot aiurea l-am fi si castigat, daca se intampla…), profit de ocazie sa ating cateva subiecte importante.

In primul rand, Chipciu. Recunosc ca nu exista jucator la Steaua care sa-mi fie mai simpatic decat Chipciu. Am scris despre el inca de acum cativa ani ca mi-aduce aminte de Lacatus, datorita stilului agresiv si impetuos, drept pentru care merita sa poarte tricoul cu numarul 7. In plus, e un fapt usor de remarcat ca Chipciu e un tip destept si cu personalitate, peste media fotbalistilor romani. Cu toate acestea, Alex e intr-o forma deplorabila de aproximativ 1 an. Deplorabila! Nu-I mai iese mai nimic, desi a beneficiat de toate sansele din lume. Incet incet, a devenit un paratrasnet convenabil al tribunelor, care il taxeaza copios pentru jocul sau. De fapt, care e marea problema? Chipciu joaca un fotbal curajos, asumat, la risc. Nu joaca la alibi, nu fuge de minge. Incearca sa faca ce facea si acum 2 sau 3 ani, cand ii ieseau toate: ia mingea, dribleaza, paseaza sau trage la poarta. Nu refuza in niciun fel jocul. Fiind insa intr-o forma atat de proasta si, probabil, intr-un blocaj mental, nu-i iese ce incearca. Si totul e foarte vizibil. Daca ar dormi in banda, lumea l-ar uita sau l-ar injura in barba. Dar fiindca se implica si o da in bara, e o tinta la indemana. Nu discut daca reactia publicului e intemeiata, cert e ca nu-l ajuta deloc pe Chipciu, iar “gaura” in care a intrat pare sa se adanceasca. Galca si Radoi i-au dat nenumarate sanse, de fapt, fiecare meci in care intra titular e o sansa, pentru ca evolutiile sale nu justifica titularizarea (ce sa mai zic de convocarea la nationala…). Dar, daca e adevarat ca uneori o sansa poate sa salveze un om, alteori prea multe sanse pot mai mult sa strice. Cred sincer ca, in acest moment, atat pentru Chipciu cat si pentru echipa solutia cea mai buna ar fi ca Alex sa ia loc pe banda de rezerve. Poate ca abia atunci va intelege ca sansele trebuie sa ti le mai si castigi, nu doar sa le primesti de-a gata.

Per total insa, Steaua e in deruta. Echipa e debusolata, probabil din cauza ultimelor schimbari intervenite dupa ratarea calificarii in cupele europene. Au plecat jucatori, a plecat Pedrazzini, s-a inchis robinetul cu transferuri. Motivul mai larg nu poate sa fie altul decat ce se intampla de 6-7 luni, lipsa suporterilor din tribune, problema identitatii echipei, plecarea din Ghencea. Nu stiu daca Radoi simte asta sau nu, dar jucatorii lui sunt intr-o situatie teribil de ingrata. Nu mai joaca niciun meci “acasa”, victoriile lor nu mai bucura multa lume, iar colac peste pupaza Becali si-a reintrat in rol si-a inceput sa stearga din nou pe jos cu ei. Alcenat pare vizibil timorat in joc – suspectez ca e din cauza comentariilor pe care Becali le-a facut. Echipa nu joaca nimic, iar sentimentul meu este ca nu mai are deloc motivatie. E un cerc vicios care pare sa nu se mai opreasca, iar Radoi trebuie sa observe asta.

Solutia e una singura: trebuie sa ne intelegem cu Armata. Am mai spus-o si n-o sa obosesc in a o repeta. Steaua trebuie sa arate tuturor ca se revendica de la traditia clubului de fotbal al Armatei si pentru asta trebuie sa se inteleaga cu Armata. Cu orice pret. Vad ca s-a facut un pas mare, prin negocierile de saptamana trecuta. Probabil intoarcerea in Ghencea ar fi un alt pas, si mai mare. Ideal insa ar fi ca intelegerea cu Armata sa fie deosebit de clara, in special in ce priveste resposabilitatile clubului. Pentru ca Becali, intors la vechile naravuri (cate luni i-a luat de cand a iesit din puscarie…?), va face sigur panarama, comentarii, jigniri. Il stim, nu mai putem avea surprize. Tocmai de aceea intelegerea trebuie sa fie clara, iar clubul de fotbal sa nu stea la mila Armatei, dupa ce intelegerea se va parafa (sa speram!). “Factorul Becali” trebuie luat in calcul, eventual fixat un pret pentru el, dar trebuie luat in calcul si nu ignorat. El exista, ca ne place sau nu si va face aceleasi tampenii cu care ne-am obisnuit. Asa ca trebuie sa speram la maturitate din partea celeilalte parti.

Doar dupa o intelegere cu Armata va avea sansa aceasta echipa, poate, sa-si revina!

Ovidiu