Imaginea lui Reghecampf este atât de strâns legată de capacitatea fizică incredibilă a jucătorilor săi încât el nu riscă să piardă susținere în aceste ultime etape. În schimb, după pregătirea de iarnă, pretențiile vor fi cu totul altele.
La nivel de zvon, Reghecampf a tot revenit la Steaua încă de când a plecat la arabi. Acum însă, lucrurile par altfel. Nu doar că zvonul e faptă, dar și situația Stelei este cu totul alta decât oricând altcândva în trecutul recent.
În primul rând e vorba despre rezultatele echipei, atât de slabe încât îi privează pe mulți dintre cei care spun că țin cu Steaua de principalul motiv pentru care spun că țin cu Steaua. Apoi, conflictul cu Aramata i-a îndepărtat și pe mulți dintre cei care țin cu Steaua dincolo de vorbe.
În fine, vine problema lipsei bazei de pregătire și a unei arene pe care meciurile jucate acasă să se poată numi meciuri jucate acasă.
Aș fi adăugat și faptele, atitudinile și vorbele lui Becali din ultimul timp. Adică aș fi pus la capitolul obstacole pentru Reghecampf inclusiv anunțurile nocive de genul “dacă nu intru în play off desființez echipa”.
Când însă vine vorba de gura bogată a lui Becali, partea bună este că ce strică astăzi prin vorbe, repară parțial mâine prin alte vorbe și, uneori, prin fapte – de exemplu anunțurile legate de întărirea echipei și faptele concrete legate de aducerea lui Reghecampf.
Oricum, chiar și-aceste probleme par suficiente pentru a face dificilă misiunea oricărui antrenor, nu doar a lui Reghecampf.
Și totuși, noul antrenor al Stelei are un atu important.
Ceva nou, ceva bun, ceva dătător de speranță
În mare, este vorba despre plăcerea oamenilor de-a vedea un nou început. De-a vedea ceva vechi șters, dat deoparte, aruncat chiar la gunoi și pus în loc ceva nou, ceva bun, ceva dătător de speranță.
Câteodată, acest ceva nou poate să înlocuiască ceva bun, dar nu contează. Oamenii simt nevoia de nou, indiferent că vorbim de noul Pantene sau de noul antrenor al formației favorite.
În cazul unei părți importante a suporterilor Stelei, Reghecampf este acest ceva nou, ceva bun și ceva dătător de speranță.
E nou pentru că-l înlocuiește pe deja vechiul Rădoi, e bun pentru că a demonstrat asta în mandatul trecut și e dătător de speranță inclusiv pentru că aproape orice schimbare are capacitatea aceasta.
Partea mai puțin fericită legată de atuul lui Reghecampf este că la cum sunt lucrurile acum la Steaua, noul devine rapid vechi, bunul devine rapid rău și spernața leșină un pic la fiecare eșec.
Totuși, măcar până după pauza de iarnă, Reghecampf nu-și va pierde acest atu. Chiar dacă nu câștigă tot ce e de câștigat până la întreruperea campionatului, Reghecampf tot este oarecum asigurat.
Respectul pentru cei care “omoară” jucătorii
Reghecamp și-a câștigat respectul multor suporteri steliști prin faptul că echipa a avut rezultate și a demonstat o capacitate incredibilă de-a-și domina fizic aproape toți adversarii.
Culmea respectului a fost atinsă în cupele europene, acolo unde Steaua lui Reghecampf a făcut ceea ce echipele românești aproape că n-au făcut niciodată în fața unor echipe respectabile – a dominat fizic.
Apoi, tot în mod tradițional, dar de data asta pe plan local, există o dragoste a multor suporteri față de ideea că antrenorul își “omoară” jucătorii.
Nu știu exact din ce se naște acest sentiment, am doar mici bănuieli care implică veniturile jucătorilor, tipul de efort pe care-l fac aceștia uneori, viața luxoasă pe care o duc unii, viața mai puțin fericită pe care o duc alții etc.
Repet însă, e doar o bănuială.
Ce e cert ține doar de faptul că antrenorii care-și “omoară” jucătorii la antrenamente sunt respectați de mulți dintre suporterii români. Dacă mai adaugi și faptul că un antrenor dur la antrenamente impune și-o disciplină de fier în general, atunci fericirea multor suporteri poate să se transforme în extaz.
Dacă aduni toate aceste elemente, vei vedea că Reghecampf este un atrenor nou, care a demonstrat că e bun, care oferă speranța unei schimbări, care-și omoară jucătorii la antrenament și-i face să alerge incredibil pe teren.
Prin urmare, până în primăvară, Reghecampf are liniște. După aceea, pregătirea fizică trebuie să-și arate roadele, altfel, noul devine vechi, bunul devine rău, iar speranța se leagă de alte nume.
Nu doar pentru o parte importantă a suporterilor, dar și pentru patron.
Mai ales pentru patron.
Preluare de pe 3surse.ro