Și al treilea antrenament pentru meciul cu Villarreal a fost dezamăgitor. ”Juniorii” Bornescu (36), Maftei (aproape 36), Marinescu (32) au fost cât pe-aci să le facă o surpriză frumoasă fanilor petroliști, veniți să vadă și ei o partidă de liga I…
Meciul a început promițător și, dacă, în doar primul minut, arbitrul ar fi acordat penalty la brânciul dat lui Popa de către Acsinte, treburile s-ar fi limpezit rapid. Așa, însă, steliștii au revenit la măcinatul în gol caracteristic și, colac peste pupăză, au primit gol: 0-1!
”Voluntarii” au fost egalați repede și jocul părea să revină la normal. Ca să folosesc o expresie consacrată, mi s-a părut că întrevăd ”cristalizarea relațiilor de joc”, dar mi-am dat seama că puținele faze în care mingea circula șnur erau rezultatul inspirației de moment a unor jucători foarte buni, dar cu evoluții oscilante.
La începutul reprizei secunde, De Amorim, la fel de șters ca în toate meciurile de până acum, e faultat în careu de Filipov: penalty! Mie mi s-a părut fault clar – De Amorim avea prim planul, iar bulgarul, de la spate, l-a lovit peste picior, dezechilibrându-l. Văd că toată suflarea anti-fecesebistă se vaită de mama focului că n-a fost nimic. Ba, antrenorul ”voluntarilor”, Florin Marin, a dat în clocot: ”A fost viciere de rezultat. Cred că arbitrul a condus tot meciul pentru Steaua.” Nimic despre faptul că Filipov avea deja galben, dar Hațegan nu l-a acordat și pe al doilea… Nimic despre repetatele faulturi nesancționate ale rudimentarului Acsinte, care a primit cartonaș galben abia spre sfârșitul primei reprize, la o fază de ”roșu” direct. În schimb, după ce l-a îngălbenit pe Tamaș, Hațeganl-a avertizat că la primul fault îi dă roșu…
Așa că, la 2-1 și Steaua controlând jocul, Reghe se gândește să-și facă, și să ne facă, viața mai grea, înlocuindu-l pe Tamaș cu împiedicatul de Enache, iar pe Achim cu exasperantul Tudorie. Abia intrat, Enache gafează stupid, e depășit, se centrează, iar centrul apărării privește apatic cum un atacant advers, singur-singurel, catapultează mingea-n poarta lui Niță: 2-2! Altă surpriză? Nu, Momčilović înscrie cu capul. Uf, 3-2! Și, surprinzător, ”voluntarii” se încumetă să atace periculos o Steaua mai debusolată ca niciodată. Nu credeam că o să asist la trageri de timp, care au culminat cu un cartonaș galben pentru… Niță!!!
Izbăvitorul fluier final a consemnat o nouă victorie, a șaptea din zece partide, dar am rămas cu aceeași insatisfacție ca la mai toate meciurile din acest sezon. Ce mai, treaba nu merge, rămân cu același scepticism. Ce le tot spune Reghe, de nu pricep nimic băieții ăștia? Bre, vine ”El submarino amarillo”!!! Cu așa joc, la ce să ne așteptăm de la meciul cu spaniolii?…
Andrei Sava
Preluare de pe blogul