Cum, bre, nu făcură blat pretinii Mitică și GGB? Ei, hai, că la asta nu se așteptau nici cei doi mari antrenori ce-și dispută locul 2… Parcă-l văd pe Marele Rozaliu făcând tumbe prin sufragerie și pupând brazda de gazon fermecat ce-i poartă noroc de la plecarea de sub pod. Da, o nouă înfrângere în Groapă, tot cu 1-3, e ca un duș rece pentru cei ce așteptau un marș triumfal spre al 27-lea titlu. Căci Steaua a jucat ca în epoca Rădoi, adică haotic, cu ratări multe și gafe care au permis adversarului să ajungă prea des în fața porții. Și aici o vină o are și Reghe, care s-o fi crezut la antrenamente, în Turcia, și a trimis în teren o echipă ciudată, cu o inedită formulă în apărare – Enache, Tamaș, Toșca, Momčilović -, cu nedezmeticitul Bourceanu și cu împrăștiatul Chipciu (ce bine i-ar prinde o pauză îndelungată…). Hamroun și Stanciu n-au prins o seară fastă, iar Marica părea copia albă a lui Tadé. Ratările pe bandă rulantă par să fie la modă printre steliști, au mai avut parte și de un arbitru mare fan al handbalului, frumosul gol al lui Adi Popa n-a fost suficient pentru a aduce lucrurile la normal, iar Kharja și Gebhart păreau din alt film, așa că… e numai bună ocazia ca presa să descopere un alt mare antrenor – Ganea. Că nu-i doare gura și nu li se sparge tastatura.
Supărare mare, taman când lucrurile păreau să se fi clarificat. Suntem la șapte puncte de Astra și la… 57 de milioane de euro de siglă. Echipa se antrenează pe unde poate, ”acasă” înseamnă la Pitești etc. Motiv de speranță pentru unii că… poate-poate ne bagă buturuga sub car… Totuși, sunt convins că am asistat la prima și ultima înfrângere din această primăvară, așa că obiectivul rămâne același: tripla. Până atunci, așteptăm cu interes următorul meci în Groapă. Ca să ne scoatem pârleala…
23 Feb 2016
Asalt final
Nu știu dacă Șumudică o are sau nu mică, dar n-aș vrea să mă fi aflat în preajma scăldătoarei de la botezul pruncului Marius – nici nu vreau să mă gândesc la culoarea și mirosul apei… Păi, spuneți și voi, cum naiba o ține ăsta lanț cu meciuri ca ăla de vineri, în care ești dominat copios de o echipă de băieți cam împiedicați, dar tare inimoși. Că, de la botoșeneni, doar bulgaru` ăla era mai de Gospodi, pomoghi… Ce-o fi în sufletul bietului Pustai, care ar fi putut ține prima pagină a ziarelor după două victorii în fața unor candidate la locul 2? Așa însă, statisticile vor reține acest dublu 0-1, iar ocaziile uriașe ratate senin și barele vor fi uitate curând… Și mă tot gândesc că, de partea cealaltă, ar trebui să revedem cum mai e cu ulciorul care merge la apă. Dar, la urma urmei, cine mai știe cum arată unul în epoca PET-ului incasabil?
Altfel, meciul a avut aceleași momente dizgrațioase oferite mereu de Cimpanzeul Roz pe marginea terenului și de cei doi zurbagii – Alibec și Texeira, băieți talentați, dar cu mari carențe în educație. Prin alte părți, nu știu dacă ar trece mai mult de juma` de oră până i-ar cadorisi arbitrul cu cartonașul ăla roșu. Și, ca mulțumire că arbitrul i-a trecut cu vederea seria de faulturi ce ar fi meritat premiate cu galben, Texeira a înscris un gol bâlbâit care a adus alte puncte nemeritate. Dar, știm cu toți, doar ce-i scris pe tabelă rămâne. Așa că, în loc de ”ciocu` mic” după pleașca de aseară, iar am avut parte de aere puturoase din partea celui mai băftos antrenor al momentului: “Dacă se juca un sezon regulat, în momentul de față 99% eram campioni. Dacă nu pierdem acasă cu Dinamo, campioana morală este Astra. Dar mergem mai departe cu alt campionat, să-i facem fericiți pe alții.” Auzi la el, ”campioana morală”… Și-a zis-o fără să clipească… Probabil că trofeul i-ar fi înmânat de nimeni altul decât Colțescu…
Surpriza a venit din Groapă, unde Dinamo a învins categoric Concordia, adversar ce părea foarte dificil, după ce arătase în meciul cu Steaua. De altfel, Rednic a început prudent, cu binecunoscuta sa redută de 9-10 jucători la 25-30 de metri de poartă. Cum cei din Chiajna au fost umbra palidă a echipei țâfnoase ce îi întinsese nițel pe băieții lui Reghe, dinamoviștii au văzut că e rost de ceva mai mult decât un gol la ciupeală și… au băgat patru. Și puteau fi chiar mai multe. Acum nu știu dacă surpriza a fost Dinamo, mai degrabă Chiajna, care a fost de nerecunoscut. Deh, băieții s-or fi dezobișnuit să joace pe alt gazon decât cel sintetic…
Aseară, un meci ce se anunța super tare a fost un fâs răsunător. Vedetele târg-mureșene au dat impresia unor pensionari ce se mai cred juniori, da`… neama putirința. Și de-aici toate fazele alea jenante. Așa că, în loc să arbitreze lupta pentru locul 2, alde Mutu și Țucudean ar putea să întâlnească iar CFR-ul. În play-out.
Să vedem cu ce scor vor câștiga steliștii mâine, la Voluntari. E musai, că se prefigurează o situație extrem de interesantă. Jocul rezultatelor ar putea face ca primele cinci clasate să pornească play-offul cu același număr de puncte: 25. E drept, pentru asta ar trebui ca Dinamo să bată la Giurgiu… Cine va ieși învingător din derby-ul băftoșilor? ”Rămâne un mister. La-la-la-la-la-la…”
21 Feb 2016
Articole de Andrei Sava Preluare de pe blogul personal Sam Murray
NotaRedacției:Am prezentat într-o singură postare, sub titlul redacției „Buturuga lu’ Mitică, bulanul lui Șumudică”, cele două articole scrise de Andrei.
