Eu am pledat inca de la inceput sa ne ghidam dupa BUNUL-SIMT. Si bunul-simt ne zice cateva lucruri clare:
1. Era clar ca sunt sanse infime sa castigam acest proces. Cum am fi putut primi noi dreptul sa folosim – chiar si ca nume al societatii – sintagma Steaua Bucuresti, cand tocmai asta pierdusem anterior, in procesul cu marca – dreptul de a folosi sintagma Steaua Bucuresti?!? Cineva continua sa-l minta pe Becali ca marca aia inseamna mai putin decat numele Steaua, dar adevarul e ca ea inseamna in primul rand numele Steaua si apoi si ceva in plus (emblema).
2. In aceste conditii, era o tactica de prost-gust a lui Becali sa lase de inteles ca procesul asta e o miza. Sa n-o intoarcem altfel: procesul a parut ca are miza nu pentru ca Talpan/CSA au zis asa, ci pentru ca Becali a zis asa! El a umplut presa cu pareri cum ca procesul asta va transa cine stie ce chestie, cand de fapt n-a transat nimic si a mai fost si pierdut, cum era prevzibil. Deci, ca de obicei, Becali e ala prost si laudaros.
3. Numele Steaua e istorie pentru noi, din punct de vedere oficial, daca nu ajungem la o intelegere cu titularul marcii, adica CSA. Asta e o concluzie atat de simpla, de care Becali tot incearca sa fuga. Dar adevarul e crud: oficial, noi nu vom mai putea folosi numele Steaua daca nu ne intelegem cu Armata!
4. Discutia de substanta are 2 parti: aia despre nume (vedeti punctul 3) si aia despre palmares. Despre palmares, inteleg ca exista un proces pe rol – sunt curios ce anume cere Armata in el. La bunul-simt, varianta maximala pe care o poate cere Armata e sa i se recunoasca actualei echipe CSA Steaua palmaresul dintre 1947 si 2003. E complet aberant si impotriva bunului simt ca cineva sa-si inchipuie ca actuala echipa de fotbal a Armatei, infiintata in 2017 (sau reinfiintata, cum ar zice ei) poate avea vreun drept pe palmaresul de dupa 2003.
5. Varianta proasta pentru armata si buna pentru noi (normala, in cata normalitate mai poate exista) e ca instanta sa constate ca FCSB e detinatorul palmaresului din 1947 si pana in prezent, pe motiv de continuitate sportiva. E ceea ce bunul-simt ne-ar indemna sa credem, dar adevarul juridic nu e intotdeauna acelasi cu bunul-simt. Deci eu zic sa fim prudenti in asteptari.
6. Prin urmare, tot bunul-simt ne arata ca tot ceea ce spera idealistii/radicalii din Sud sa obtina (dincolo de ”Steaua Libera”, ”un club curat mai presus de toate” etc) e stergerea istoriei Stelei de dupa 2003 si pana in prezent. Pentru ca, in varianta maximala pentru ei, asta vor obtine: vor avea palmaresul la CSA pana in 2003 si palmaresul de dupa 2003 va fi al unei entitati care nu se poate numi Steaua. Toti cei 15 ani din 2003 si pana azi, ani in care majoritatea suporterilor de la Sud Steaua au devenit suporteri de altfel, vor fi stersi ca ani de istorie a Stelei. Foarte tare demersul, jos palaria…
7. Pentru ca, de fapt, bunul-simt maximal ne arata si care ar fi cu adevarat litigiul de substanta 100%: Armata ar putea sa intenteze proces pentru recuperarea echipei de la Becali. Daca Steaua a continuat sa existe dupa 2003 si a fost furata de Becali, atunci Armata nu are motive sa se chinuiasca sa demonstreze un fals (anume ca Steaua nu a mai existat dupa 2003), ci ar trebui sa demonstreze adevarul: ca Steaua a existat si dupa 2003 si exista si pana azi (FCSB, adica), ca ea a fost furata de Becali si de fapt ar trebui restituita Armatei si are palmaresul integral 1947-2018.
Sa vedem – se bate cineva cu adevarat pentru adevarul integral?
Ovidiu (SSK)