De cand a iesit finantatorul Stelei din inchisoare lucrurile par sa mearga din ce in ce mai rau. Daca vara trecuta parca totusi am fi asteptat (nu chiar la modul cel mai propriu) sa iasa, ca duceam lipsa de transferuri –si speram sa aduca, sa investeasca, sa faca, sa dreaga- , acum, parca dupa ce a iesit si lucrurile merg din ce in ce mai rau din ziua „reaparitiei”, ne-am dori sa intoarcem timpul, si sa putem accepta lucrurile asa rele cum erau. La vremea respectiva, ca tot omul, credeam ca nu se poate mai rau. Uite ca domnul Becali a tinut sa ne contrazica. Daca sezonul trecut a adus un antrenor care a mai facut treaba la echipa a doua a Almeriei (care, oricum e o echipa mai slab cotata prin Spania <<ca sa nu folosesc cuvinte jignitoare la adresa acesteia>> ) si pe la nationala de tineret a Romaniei, anul acesta a adus un antrenor care vine direct de pe teren.
Saracul Radoi, proaspat revenit dintre dunele de nisip si camile, a fost numit antrenor al Stelei. Ca, de’ ! , era agresiv pe vremuri, va fi antrenor bun acum. Tot respectul pentru Radoi, stiu ca nu conteaza ca ai luat sau nu examenul de Bacalaureat, dar el, nu stie nici macar sa dreseze niste camile, ce sa mai antreneze o echipa de Champions League ?! Adevarat, am vazut putina determinare in meciul cu Partizan, putina determinare (vreo 5 minute) in meciul cu Trencin, si zero determinare in meciurile de campionat. Nu vreau sa supar pe nimeni
Cred eu, ar trebui ca cineva sa ii aminteasca finantatorului creditor al Stelei ca jucatorii si antrenorii nu-i aduci la echipa ca pe miei. Mergi in targ, vezi unu’ care behaie putin, si il iei. Ca da lana buna. Jucatorii si antrenorii nu ii aduci nici pe un kilogram de cas puturos si sanatos. Ce vreau sa zic e ca, trebuie plantat mai intai, si apoi sa culegi roadele. Sau trebuie crescuti mieluseii ca apoi sa poti vinde laptic si lanuta.
Echipa nu a mers mai departe in Cupele Europene, si acum si-a dat probabil seama, dar e prea mandru ca sa se recunoasca infrant.
Intoarcerea „Stelei risipitoare”
Steaua a plecat de la noi pentru un timp pentru a ne face sa o iubim mai mult. Ca asa e intotdeauna : nu iti dai seama ce aveai decat dupa ce pierzi. Echipa ne-a lipsit mult mai mult decat ne-am fi imaginat.
Parca auzim des lucruri asemanatoare. Cum noi credeam ca Steaua va dainui pe bolta cereasca pe vecie, si apoi ne-a fost furata, si parintii spun ca te sprijina toata viata si apoi pleaca din aceasta lume, copiii te lasa si pleaca la facultate, apoi o iau pe drumul vietii lor, partenerul de viata iti promite eternitatea in compania ta, la bine si la rau si apoi te trezesti singur. Steaua nu renunta la tine. Si nici tu la ea. E ceea ce ai mai drag e lume si cel mai sigur lucru in privinta parasirii. De ce trebuie ca familia ros-albastra sa fie dezbinata ? De ce ne intereseaza parerea „becalistilor” sau „liberalistilor” ?! Steaua e una singura, si dragostea pentru aceasta echipa trebuie obligatoriu sa ne lege pe vecie.
Ce vreau eu sa scot in relief e ca sentimentele personale sau pentru o persona se schimba in viata reala, dar pentru echipa ta de suflet niciodata. Spiritul Armatei nu trebuie sa moara, si nu trebuie sa dam apa la moara creditorului.
Poate cele doua parti vor ajunge odata la un acord, dar sigur nu daca lumea pune presiune negativa pe actorul principal : creditorul. Pana atunci, „hai sa dam mana cu mana” si sa facem tot posibilul ca acest lucru sa se intample. E dorinta tuturor sa AVEM ECHIPA. Unii deja si-au gasit, si tin cu asa-zisa „FCSB”, altii sustin „Steaua Libera”, si altii ca mine, inca spera sa fie o singura echipa, un singur ideal, si un singur dicton : „obligatoriu inainte, Steaua! Tunurile pe adversari, si tintele pe caini!”.
Cum am putea noi trai fara Steaua noastra ?! E imposibil. Steaua ne tinea in viata, si Steaua trebuie sa revina pe bolta cereasca.
Exilul din „Galaxia Campionilor”
Personal, nu stiu cum se face, dar de doi ani echipa rateaza grupele Ligii, si clacheaza lamentabil in meciurile decisive. Probabil ca datorita faptului ca au venit antrenori fara experienta, probabil pentru ca lotul e slab, sau jucatorii sunt nepasatori.
Steaua –o stea cu „s” mic, un substantiv comun, ce a cam uitat sa straluceasca- nu mai stie ce inseamna mobilizarea pentru razboi, dominare totala, sau surclasarea adversarului. Toate cele enumerate ar trebui IMPUSE de catre mentalitatea Armatei Romane de odinioara, de istorie, si de nume. Jucatorii ar trebui in primul rand sa stie ca in momentul transferului la echipa, prima data trebuie sa joace cu suflet, si apoi sa se gandeasca la club ca la o rampa de lansare catre un campionat mai puternic si mai bogat. Se pare ca Romania isi pierde si ultima farama de personalitate si caracter. Toti merg dupa bani, dar uita ca alergarea aceasta poate fi uneori si fatala. Echipa uita sa castige, si asta poate fi atat imbucurator cat si trist. Trist pentru ca nu mai simtim emotia celor trei puncte, imbucurator ca poate asa isi va da seama si conducerea ca ceva nu e bine.
Fii binecuvantata Steaua ! Te vom iubi mereu !
Autor: TiEMPO