Din nou, ei: fanaticii care nu se dau în lături de a omorî la întâmplare oameni nevinovați, pentru a băga spaima în cei ce nu le împărtășesc idealurile. Dar, la urma urmelor, care idealuri? Imperiul islamic, condus de ei, dezaxații al căror loc e doar în cămăruțe mici și reci, cu gratii la ferestre, în cămăși cu mâneci lungi, legate cu nod zdravăn, și cu botniță la gurile băloase…
Ce e de făcut? Neobositul dascăl al norodului român, cu șapca de căpitan pusă șmecherește pe creștet, ne oferă ” singura solutie : uniți fără rezerve împotriva islamismului terorist. Repatrierea imediată a celor care au invadat Europa in acest an, consolidarea si închiderea frontierelor UE pentru migranții musulmani printre care se strecoară grupări teroriste este o necesitate imediata… războiul terorist s-a mutat pe teritoriul Uniunii Europene.” Și omul ăsta ne-a fost președinte 10 ani…
N-am să înțeleg niciodată de ce trebuie ca oamenii să se urască, să se atace, să se omoare din cauza convingerilor religioase. Cu atât mai de neînțeles îmi este ura ce durează de sute și sute de ani între oameni ce cred în existența aceluiași Dumnezeu, pe care îl numesc diferit, oameni a căror carte de căpătâi, fie că se numește Talmud, Biblie sau Coran, are aceeași origine.
Astăzi, când vine vorba de terorism, primele cuvinte care ne vin în minte sunt Al-Qaeda și ISIS, organizații care interpretează Islamul prin prisma Jihadului, războiul ”sfânt” împotriva ”necredincioșilor”. Cu orice preț, cu orice metode: tortură, sclavie, violență sexuală, asasinate de o cruzime deosebită – decapitări, execuții în masă, atentate sângeroase -, distrugerea monumentelor cu semnificație istorică și religioasă. Evident, totul nu poate rezulta decât într-o masivă reacție anti-islamică a întregii lumi. Dar a îi considera pe toți musulmanii teroriști, a-i goni din Europa pentru a opri astfel infiltrarea grupărilor teroriste, e o utopie extrem de periculoasă. Adică, într-un sfârșit, să avem parte de o purificare etnico-religioasă care să ducă la masive migrații, care să rezulte în zone pur creștine, pur iudaice, pur islamice, pur budiste, pur shintoiste etc. După care zonele creștine să se cearnă cu atenție, pentru a separa ortodocșii de catolici, de protestanți, de mai știu eu ce ”disidenți” ce se cred singurii și adevărații… Și, cu precizie chirurgicală, să se creeze califate 100% șiite și 100% sunnite. Ba, nu se poate să nu fie și alte facțiuni în cadrul grupărilor componente ale marilor religii…
Mi se pare din ce în ce mai limpede că religiile (și nu numai cea islamică) tind să devină un fel de partide din ce în ce mai puțin dispuse să accepte o coabitare. Leaderii spirituali, cei ce ar trebui să fie dascăli ai credincioșilor, își pierd autoritatea morală, nu sunt în stare să oprească aceste curente barbare, să condamne terorismul, ba unii nu se sfiesc să predice violența, își îndeamnă enoriașii, sau cum le-or zice ei, la impunerea cu orice preț a ”shariei”, cheamă la ”jihad”. Ori, cred eu, ei, leaderii spirituali, ar trebui să fie primii care să oprească excesele motivate de cine știe ce viziune a unui holocaust împotriva celorlalți. Dar, oare, vor ei asta? Sau, poate, visează și ei la califate… Allahu akbar!
Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal