Încep, dacă nu pot să-l scuz, măcar să-l înțeleg pe un amic care spunea că-i vine să treacă la misogini de când o madamă își tot dă aere de stăpânitoare a adevărului absolut din fotbal. Că-și socoate bărbățelul mai ceva decât Mourinho, Guardiola, Lippi la un loc – asta treacă de la noi, cu un surâs, poate și cu o umbră de invidie, căci mai oricare mascul, feroce sau oricât de pișpiriu, ar vrea să fie gâdilat la subțioara orgoliului de asemenea demonstrație de iubire oarbă. Dar să asiști neputincios la un fel de punere a poalelor în cap pentru a plăti cutezanța de a i se fi atins odorul cu vorbe neinjurioase – așa ceva nu se tolera nici de cei mai acerbi inamici ai concepțiilor conform cărora locul muierii e la cratiță.
Păi, luând-o metodic, să vedem mai întâi ce a făcut-o pe proepinentă să sară… iapa: un nene și-a dat cu părerea în legătură cu fenomenul rarisim, dacă nu unic, de îndepărtare a antrenorului de la echipa cu care abia a câștigat tot ce se putea. Doi la mână, respectivul a pus în balanță fapte ajunse la cunoștința întregului norod de microbiști, gen grătare și plimbări în barcă pe ritm de manele cu jucătorii aflați sub comanda altcuiva. Trei în socoteală, nenea cu pricina nu-i vreun fitecine în vâltoarea fenomenului, e jucător emblematic pentru fotbalul romantic și-i chiar antrenorul care, până una-alta, a adus fotbalului românesc și cel mai prețios trofeu (singurul, de altfel), și o calificare răsunătoare cu naționala.
Iar ea cine e? Este fată de guristă folclorică (devenită mai cunoscută după ce nu mai cântă „din bucata ei de pâine”, grație televiziile înnebunite după cancan), fostă soață de baschetbalist, apoi de fotbalist cu o unică prezență în națională dar afirmat ca tehnician promițător, în plus agentă de jucători, ex-președinte meteoric de cluburi. Ok, și? Ce anume din toate astea îi dă dreptul să se repeadă, ca fata mare la măritat, la decretat că legenda domnului (adevărat și mare domn) Jenei e mare, dar depășită de timp și situație?!?
Nu-i legendă, madam, e Istorie. Una înaintea căreia trebuie să te pleci, până una-altă, chiar dacă (sau mai ales când) ai credința că personalul coleg de cameră intimă o va depăși. Iar în fața celor ce au făurit-o e indicat, nu-i așa, să-ți scoți pălăria. Plus… bălăria de pe limba ascuțită și din vocabularul folosit în postări.
Autor: George PLAURIAN
Preluare de pe romaniansoccer.ro
Notă
Se cunoaște atacul grosolan al Anamariei Prodan-Reghecampf pe pagina ei de facebook, împotriva mai marelui steliștilor Emerich Jenei. Atac care a generat și reacția editorială de mai sus. Nu mai repet aici elucubația suburbană a soției celui care a adus două titluri Stelei, ci replica printr-o scrisoare deschisă a Cristinei Jenei, fiica celui care a adus Cupa Campionilor Europeni în România. Distinsa doamnă face apel la civilitate și fairplay, având in vedere că aceste valori sunt promovate intens in fotbal, dar nu și de cea care impresariază fotbaliști și antrenori.
Am citit cu consternare postarea care a generat un articol publicat astazi de Adevarul cu privire la tatal meu, antrenorul Emerich Jenei.
Atacul la persoana virulent si gratuit m-a dezamagit. Nu pot spune insa ca m-a surprins, avand in vedere persoana care l-a propagat in spatiul public si careia nu merita sa ii mentionez numele pentru ca scrisoarea deschisa pe care astazi o adresez nu as vrea sa fie considerata o replica la postarea publica a acesteia, ci un apel la civilitate.
Violenta limbajului si caracterul suburban al ideilor m-au revoltat si mi-au ridicat multe semne de intrebare: asteptam respect din partea celor din jur, insa suntem capabili sa ii respectam, la randul nostru?; vorbim despre valori, insa avem puterea sa le aparam?; facem apel la modele in societate, insa de ce le atacam cu sau fara motiv?
M-am intrebat, de asemenea, cum este posibil ca in sport sa vorbim si sa facem apel la fairplay, fara sa intelegem semnificatia profunda a acestui cuvant ?
Cum este posibil ca sportul sa formeze caractere puternice, oameni loiali, de echipa, insa imaginea a ceea ce se construieste in ani, cu multa munca, stradanie si sacrificiu sa fie patata de iesiri publice lipsite de elementarele reguli ale civilizatiei?
Sunt intrebari pe care mi le pun si pe care va invit si pe dumneavoastra sa vi le puneti. Sunt intrebari care cred ca isi pot avea raspunsul intr-un apel public pe care il fac.
Apel la respect, la valori, la fairplay, la civilitate!
Cristina Jenei”
Sunt un stelist care il stimează pe nea Imi, dar aprecieză și realizările lui Reghecampf ca fotbalist și antrenor la Steaua. Nu pot decât să-mi exprim regretul că numele lor au fost târâte în această abjecție debitată de o „nedoamnă” insinuată insidios în fotbal și mă bucur că familia Reghecampf a fost refuzată să debarce un gentleman. Senor Costel Gâlcă curățase locul de trivialiți, dar prea puțin timp respirasem decență din retorica oficială, după ani de zile de grobianism. Eliberarea din închisoare a lui Becali, acompaniată în media de sâsâitul de viperă al Xantipei lui Reghecampf la ieșirile în decor, ar fi fost un total recall de coșmar.
XRay