Există acest impuls al autodemolării imaginii, prestigiului la români: „numai la noi se putea aşa ceva”. Particularizând în fotbal, „campionatul este praf” este verdictul cvasiunanim, deşi echipele din Liga 1 au eliminat în acest sezon Olympique Lyon, Viktoria Plzen, Stromgodset, au învins Dinamo Zagreb, Aalborg, Rio Ave… Iar Liga 1 este între primele 16 campionate ale Europei, cu dreptul de a trimite peste două sezoane două echipe în Champions League. Drept cucerit după 5 ani de rezultate în care s-a repetat obsesiv, inclusiv de şefii LPF, că „acest campionat este praf”.
În acest discurs se înscrie şi critica vehementă la adresa Stelei. Se vorbeşte despre decăderea totală a jocului campioanei, deşi Steaua rămâne cea mai consistentă generatoare de joc pozitiv, ofensiv din Liga 1. Chipciu spune că are convingerea că „fotbalul până la urmă va triumfa”, dar nu se întâmplă mereu aşa, şi cea mai recentă dovadă este câştigarea campionatului în sezonul trecut în La Liga de către Atletico Madrid. Steaua continuă să joace cu o autoritate în faţa lui Dinamo cum nu s-a mai întâmplat în ultima jumătate de secol. În faţa a zeci de mii de fani, Dinamo are probleme în a ieşi din propria jumătate de teren cu Steaua. Stanciu marchează un gol superb, arătând că totuşi campioana are alternative în lot.
E cool să dai verdicte negative absolute. Dumitru Dragomir spune că acesta este cel mai slab derby de când se uită el la fotbal. A estimat perioada la 40 de ani. Îi recomand lui Dragomir să vadă filmul făcut de fiul prietenului său, Adrian Porumboiu. Un aşa-zis film, de fapt, în care este redat un meci din momentul de apogeu al forţei celor două cluburi, Steaua şi Dinamo, atunci când Steaua juca în finala Cupei Campionilor Europeni, iar Dinamo ajungea în semifinalele Cupei Cupelor. Pariez că Dragomir nu rezistă un sfert de oră în faţa ecranului. Este cel mai înfiorător 0-0 imaginabil. Este coşmarul absolut al fotbalului. Sigur că meciul se desfăşoară pe ninsoare, pe un teren îngrozitor. Dar cred că ar trebui să fim mai atenţi cu astfel de ghilotine declanşate asupra unor meciuri actuale. Acel Steaua-Dinamo din momentul de apogeu al istoriei Derbyului nu are o fărâmă de fază în 90 de minute, este un tablou înfricoşător al unei încleştări oarbe născut din imaginaţia neagră a unor Goya sau Lars von Trier.
Nici măcar Dinamo, care, într-adevăr, este într-un moment acut de criză, nu este totuşi o echipă de strivit sub tăvălugul criticlor. Pur şi simplu, această echipă nu are un antrenor care să o poată ajuta să crească, care să-i poată folosi lotul la capacitate maximă. Ce s-a întâmplat cu Elhamed, Bilinski, Rotariu la meciul cu Steaua este strigător la cer. Oricând aceşti fotbalişti ar fi trebuit să joace înaintea unor Cristescu, Niculae sau Matei. Iar pe bancă a rămas un Gavrilă care şi el trebuia să aibă minute în derby. Iar, ca antrenor, trebuie să ai intuiţia că acest filosof neînţeles al fotbalului care este Bărboianu, autorul unui placaj de rugby total ilogic soldat c-un penalty la 0-0, autorul unui autogol antologic într-o finală de Cupă cu Steaua, autor al unei evoluţii dubioase în faţa Stelei şi la un 3-4 ca la teatru pe când era la Astra poate provoca un dezastru când vede roşu-albastru în faţa ochilor. Plus că Stoican are o responsabilitate în scăderea dramatică a randamentului celui mai bun jucător al lui Dinamo din ultimul an şi jumătate, Vali Lazăr, sau în „dispariţia” unui dintre cei mai promiţători tineri fotbalişti români, Ionuţ Şerban.
Acest Dinamo – Steaua ne-a oferit un paradox: o diferenţă foarte mare de joc în favoarea Stelei, dar şi senzaţia că cenuşăreasa Dinamo, cu câteva reglaje fine, cu câteva ajustări făcute de un meseriaş ar putea fi la acelaşi nivel cu marea rivală. Dinu Gheorghe, adu meseriaşul.
Mihai MIRONICĂ
Preluare de pe blog.prosport.ro/mihai-mironica
Notă
Pentru că sunt păreri diverse despre calitatea ultimului derby, am postat și opinia unui jurnalist care nu este nici stelist, nici dinamovist. Dimpotrivă, critică Steaua de câte ori are ocazia.
Deși de multe ori nu sunt pe aceași lungime de undă cu Mironică, de data asta împărtășesc aceeași opinie legată de Liga 1 și derby. Mai puțin aluzia cu Bărboianu. În opinia mea, omul atât poate. Nu are moral de meciuri „tari”, sub presiune. De asta gafează.
Bonus la derby 🙂
XRay