Într-un fel, Reghe are dreptate să fie supărat pe arbitru.
De Amorim nu a faultat, el a intrat cu sania pe teren și l-a îmbarcat pur și simplu pe Romera.
Antrenorul lui FCSB nici nu știe exact, după meci, cui să-i pună culpa în brațe. Conștient că reluările vor lămuri repede penaltyul clar, el invocă, în același timp, ratările echipei.
Adevărul e că au avut în mână victoria cu Viitorul și egalul cu Dinamo și n-au reușit să păstreze nici unul dintre rezultate!
E un record negativ.
Explicația?
”Jucătorii nu au inteligență”, spune Becali chiar acum, la sport.ro.
Într-o echipă inteligența e însă o probă colectivă!
Înțelepciunea radiază de pe bancă și se multiplică în teren dacă aici îl ai pe Pintilii, care știe să dozeze efortul coechipierilor. Când Pintilii iese accidentat, pierzi nu doar un mijlocaș, ci și jumătate din creierul echipei.
În aceste condiții, stafful ar fi trebuit să gestioneze finalul cu Dinamo. Și, înainte, derularea evenimentelor cu Viitorul.
Reghecampf are contribuția sa nelămurită la pierderea punctelor.
A riscat titlul.
Pe acest final a pierdut ceva din luciditatea care lui i-a adus atâta succes pe banca mereu cutremurată de capriciile lui Becali.
Ani de zile, tehnicianul a știut să motiveze echipa, dar s-o și echilibreze. A dopat-o cu gândul că e cea mai bună, și, deopotrivă, a ținut-o cu picioarele pe pământ.
Reghecampf rămâne cel mai eficient antrenor din istoria Stelei din perspectiva raportului dintre cât a cheltuit și câți bani a adus echipei.
În sport e greu să spui, cu vorbele lui Milton Friedman, că ”profitul e moral”, dar adevărul e că nici o echipă mare nu s-a creat fără stabilitate financiară.
Imaginați-vă ce s-ar fi ales de Steaua dacă și-ar fi pierdut nu doar numele, ci și siguranța economică!
Meritul lui Reghecampf rămâne incontestabil, însă confuzia de azi a echipei este, în primul rând, oboseala ideilor lui.
După plecarea lui Neubert toată lumea credea că va osteni echipa, dar uite că altceva s-a uzat mai rău: claritatea lui Reghecampf.
FCSB oscilează între nerăbdarea de a câștiga meciurile și ceea ce Enăchescu & Grădinescu au numit ”neîmplinirea potențialului” prin jocul la ciuguleală.
Plecarea lui, ghicită, retrasă și niciodată infirmată, va face bine nu doar antrenorului, ci și echipei.
La cât de multă nevoie au avut unii de alții, Reghe și Steaua, la fel de mult își cer azi dreptul la libertate.
Nu e nici o rușine, e doar viață.
Catălin Tolontan
Sursa: tolo.ro
