12 din 18 (4 a.m.r.)

Prima din ultimele 13 care au mai rămas până la cucerirea celui de-al 27-lea titlu s-a încheiat. Rezultate mai mult sau mai puțin așteptate…

Pe 29 noiembrie, după acel gol al lui Găman din min.95, Astra se distanța la 10 (zece!!!) puncte de Steaua. Mirel demisiona. Incredibilul noroc al lui Șumudică părea să ne facă martorii unui alt miracol, tip Urziceni sau Galați. Ce naiba, mai erau 5 etape și Steaua rata, rata în neștire. Următorul meci a întărit convingerea multora că Steaua e în genunchi: 1-1 la Târgu Mureș. Cum și Astra se împiedica la Giurgiu (1-1 cu Voluntari), iar cealaltă baftoasă, Dinamo, abia scotea un 0-0 cu ieșenii în Groapă, situația rămânea albastră rău: 10 puncte până la locul 1 și 5 puncte sub Dinamo. Distanțe foarte mari până la echipe inferioare, dar cărora nu le luasem decât un punct în cele 4 meciuri…

Venirea lui Reghe a declanșat campania de revenire acolo unde ne este locul: în frunte. Și, iată, am ajuns la 4 victorii consecutive. Cu două etape înaintea play-off-ului mai avem doar 4 puncte până la primul loc.

Am urmărit câteva meciuri, să văd cam cum stăm. Am văzut la lucru echipele cu pretenții. A propos, dacă steliștii au declarat mereu că scopul lor este câștigarea campionatului, dar și a celor două cupe, ceilalți s-au cam ferit să spună clar că țintesc la titlu. Majoritatea se ascund în spatele afirmației ”obiectivul nostru e unul din primele trei locuri”. Singurii mai vocali sunt, culmea, cei mai slabi din primele șase echipe. Da, de Dinamo vorbesc. Nu numai fandositul de Rednic, dar și no-name-urile promovate agresiv de mâzgălicii din presă, visează la cele trei trofee.

Așadar, mai întâi, după un meci plictisitor, ASA a pierdut nemeritat la Pandurii. Un 0-0 ar fi ilustrat perfect situația din teren. Zero peste tot.

Nu am văzut cea mai mare surpriză a etapei, înfrângerea Viitorului, dar nu m-am mirat prea tare. Băieții lui Hagi sunt teribil de inconstanți.

În ciuda diferenței imense din clasament, Astra-CFR se anunța un meci tare. Și a fost o brambureală. Mai-mai să zici că bezmeticii de pe teren erau dirijați de marele parior… După o oră de joc, CFR conducea cu 2-0 și, probabil, ambulanța era pregătită pentru Cimpanzeul Roz. Dar, din nou, proverbialul noroc … Mai întâi, portarul advers a scăpat printre mâini o minge leșinată. Ca, în prelungiri, să doarmă pe el la o centrare ce putea fi rezolvată simplu. Un 2-2 mincinos, care mă face să mă gândesc ce furtună de comentarii ar fi fost dacă, în locul Astrei, ”norocoasa” ar fi fost Steaua…
Semi-eșecul Astrei a umplut stadionul Dinamo. De speranțe. Mai puțin de spectatori, în afara celor 300 de spartani gălăgioși. Și ce jale, și ce chin… Botoșanii, așa amărâți cum sunt, au dominat meciul. Ce-or fi simțit bieții hâldani văzându-și echipa apărându-se cu 10 jucători? Norocul a fost (a câta oară?) de partea Strâmbului. Un gol înscris de juniorul Costache (”Ronaldo de România”, cum îl alintă cu modestie Puriul…) a făcut uitată penibila prestație a pretendenților la cele trei trofee. Laudele continuă la adresa genialului antrenor, ni se prezintă noul puști-minune, aflăm că avem parte de… Dinamo Studențesc! Ia citiți acilea ce se poate scrie în Gazetă: ”La centenarul Sportului, spiritul Regiei e importat la Dinamo, unde un uriaș al fotbalului s-a transformat într-o echipă efervescentă și ușor naivă, 1-0 cu FC Botoșani”. Dinamo-uriașu`!!! Efervescentu`!!! A răpus granzii din Bot`șeni… Mare ți-e grădina…

Ultimul meci al etapei a însemnat o nouă victorie pentru Steaua, suntem în grafic. Spuneam, la venirea lui Reghe, că obiectivul este clar: victorii pe toată linia în ultimele 6 partide ale returului, 18 puncte. Am obținut până acum 12 din 12. Totuși, nu e cazul să fim prea satisfăcuți de ceea ce am văzut aseară. Concordia a jucat peste așteptări, nu s-a baricadat, nu a arătat deloc intimidată de adversar, a ieșit la joc, mi-a plăcut. Dar diferența de valoare a fost evidentă. Steliștii au căpătat încredere, nu mai joacă la întâmplare, ca unii care parcă se văd prima oară, cum lăsau adesea impresia anul trecut. Dar mai e mult de lucru. Și-n atac, unde se ratează enorm, și la mijloc, unde Pintilii e obligat să acopere o suprafață prea mare de teren, și-n apărare, unde apar desincronizări care pot să coste. Poate, să fi avut norocul lui Cimpanzică sau al Strâmbului, meciul de aseară s-ar fi putut încheia cu 8-2, dar, cu ceva ghinion marca Mirel, cine știe ce-ar fi ieșit… Reghecampf a sintetizat corect situația: ”E diferenta foarte mare intre noi si celelalte echipe dar trebuie sa se vada si in teren. Cred ca a intervenit si o relaxare dupa primul gol. Eu nu accept acest lucru. Sunt foarte dezamagit de jocul din repriza a doua. Trebuie sa fim mai responsabili si sa castigam meciurile mult mai clar. Nu trebuie sa dam adversarului ocazia de a marca.”

Din echipa de aseară s-a remarcat, din nou, Hamroun. Stanciu a alternat momentele excelente cu gafe inexplicabile. Ceilalți au jucat binișor, mai slăbuț Chipciu și Popa, dar suntem departe de potențialul maxim. Să sperăm că ultimele două antrenamente cu public, cu Voluntari și Iași, să mai îndrepte ceva. Aștept integrarea lui Tamaș, Bawab și, mai ales, Marica, am mari speranțe în Gebhart, în cei ce sunt gata să-i înlocuiască pe titulari. Lotul e bun, puternic, depinde doar de ei să ne bucure din nou, pentru a 27-a oară.

P.S. Marele antrenor strâmb șocat de Chiajna: ”Nu am înțeles de ce a jucat așa. Când folosești doi atacanți cu Steaua, înseamnă că vrei trei puncte și că nu te mulțumești cu un punct.”

Păi, da, ce, Pustai ăla are stofa Puriului? I-ar fi trecut lui prin cap să se apere cu toată echipa și să spere într-o gafă a apărării adverse? Are el așa un Ronaldo?…

Andrei Sava
Preluare de pe blogul personal Sam Murray